21 de definiții pentru tambură
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TAMBURĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.
TAMBURĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. – Din tc. tambur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tambură2 sf [At: REV. CRIT. III, 170 / Pl: ? / E: nct] (Trs) Mâncare făcută din bucăți de pâine peste care se toarnă făină din sâmburi de dovleac fiartă în apă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambură1 sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 99/19 / V: (reg) tăm~ sf ~bor, ~bur, tembur, tombur sn / E: ngr ταμπουρᾶς, tc tambura] Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia, folosită de către arabi, turci și perși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TAMBURĂ, tambure, s. f. Vechi instrument muzical asemănător cu mandolina, avînd coarde de metal, cutia de rezonanță bombată și gîtul lung. Toată vremea, pe drum, l-a îngrijit căpitanul ca un frate, ziua și noaptea, cîntîndu-i din gură și cu tambura manele turcești și cîntece de palicari. CARAGIALE, O. III 49. Cîntul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mîini și frumoasa jună adormi. FILIMON, C. 67. Buzna-n casă n-oi da, Să vă cînt cu tambura. ȘEZ. V 63.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAMBURĂ s.f. Mandolină cu gîtul lung și cu coardele de metal, obișnuită la popoarele arabo-persane. [< fr. tambourah].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TAMBURĂ ~e f. (în Orient) Instrument muzical asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung, prevăzut cu trei coarde metalice duble, care produc sunete fiind atinse cu un plectru. /<ngr. tampúras, turc. tambura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TAMBURĂ s.f. (Mold.) Instrument muzical. Începînd din gură a cînta versul cît și zicătura tamburii. H 1771, 82v. I-au dat în mînă o tambură si au început a cînta. H 17791, 150r. Fata cu tamburul de udugaci. H 17792, 76v. Ține în mînă o tambură. H 17792, 76v; cf. N. COSTIN; NECULCE; H 17792, 84r. Variante: tambur s.n. (N. COSTIN; H 1771, 82v; H 17792, 76v, 84r). Etimologie:: ngr., tc. tambura.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambură f. mandolină cu gâtul lung și cu coardele de metal: sub alba ta mână tambur’a tăcut BOL. [Turc. TAMBUR, ghitară cu coarda lungă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambor2 sn vz tambură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambur2 sn vz tambură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tambur1 [At: STAMATI, D. / V: (reg) ~bor / Pl: ~e, ~uri sn, ~i sm / E: fr tambour (-major), ger Tambour] 1 sn (Muz; înv) Tobă (1). 2 sm (Înv; pex) Toboșar (1). 3 sm (Înv; îs) ~ major Subofițer care conducea o fanfară militară. 4 sm (Înv; pex) Plutonier (într-o fanfară militară). 5 sn Piesă în formă de cilindru gol, fixă sau mobilă în jurul unui ax, făcută din metal, lemn etc., cu diverse întrebuințări în tehnică Si: tobă (24). 6 sn (îs) ~ gradat Piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat prevăzută cu gradații la unul dintre capete. 7 sn Fiecare dintre cutiile cilindrice de tablă1 care protejează roțile mașinăriei unui vapor. 8 sn (Aht) Porțiune prismatică sau cilindrică între o cupolă și arcurile sau zidurile care limitează un spațiu boltit. 9 sn Vestibul la intrarea unei clădiri, cuprins între două rânduri de uși. 10 sn Spațiu cilindric la o ușă de intrare, în interiorul căreia se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. 11 sn (Aht) Bloc de piatră care formează elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tămbură sf vz tambură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tembur sn vz tambură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tombur sn vz tambură1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TAMBUR s.n. v. tambură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) tambúr (vechĭ) n., pl. e, și tambură f., pl. e (turc. tambur, pers. tembur, d. vgr. týmpanon și týpanon, tobă, timpină; ngr. tambúrĭ, bg. sîrb. tambura, it. tamburo, fr. tambour, tobă. V. tambur 2). Vechĭ. Un fel de mandolină cu gîtu foarte lung și cu coardele de metal. V. și mandoră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tambură (lăută) s. f., g.-d. art. tamburei; pl. tambure
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tambură (instrument muzical) s. f., g.-d. art. tamburei; pl. tambure
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tambură (mandolină) s. f., g.-d. art. tamburei; pl. tambure
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tambură (-re), s. f. – Lăută. – Var. tambur. Mr. tămbără, megl. tambură. Tc. (per.) tambur (Șeineanu, II, 347; Lokotsch 2015; Ronzevalle 67), cf. ngr. ταμπουρᾶς, bg., sb. tambura, it. tamburo, fr. tambour, sp. atambor. – Der. tamburină, s. f., din fr. tambourin; tambur, s. n., din it. tamburo; tambur-major, s. m., din fr. tambour major.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
tambură, instrument de coarde popular din familia lautei*, răspândit în Bulgaria. Poate avea până la 12 coarde, dintre care unele purtătoare ale melodiei, iar altele, de tipul burdonului (II, 2), servesc pentru acompaniament* și sunt acordate (2) în cvarte* și în cvinte*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tambură, tamburesubstantiv feminin
- 1. Vechi instrument muzical cu coarde de metal, asemănător cu mandolina, dar cu gâtul mai lung decât al acesteia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Toată vremea, pe drum, l-a îngrijit căpitanul ca un frate, ziua și noaptea, cîntîndu-i din gură și cu tambura manele turcești și cîntece de palicari. CARAGIALE, O. III 49. DLRLC
- Cîntul începu să devie din ce în ce mai slab; tambura îi căzu din mîini și frumoasa jună adormi. FILIMON, C. 67. DLRLC
- Buzna-n casă n-oi da, Să vă cînt cu tambura. ȘEZ. V 63. DLRLC
-
etimologie:
- tambur DEX '09 DEX '98 DN