11 definiții pentru telefonist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.

TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.

TELEFONÍST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Funcționar la o centrală telefonică, care stabilește legăturile telefonice. Lămuririle mi le dădea telefonistul. C. PETRESCU, S. 207.

TELEFONÍST, -Ă s.m. și f. Cel care face serviciu la o centrală telefonică. [Cf. fr. téléphoniste].

TELEFONÍST, -Ă s. m. f. cel care face serviciu la o centrală telefonică. (< fr. téléphoniste)

TELEFONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Lucrător la o centrală telefonică. /<fr. téléphoniste

telefonist m. cel însărcinat cu serviciul comunicațiunilor în biurourile telefonice.

*telefoníst, -ă adj. (d. telefon). Funcționar de la telefon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

telefoníst s. m., pl. telefoníști

telefoníst s. m., pl. telefoníști

telefonístă s. f., g.-d. art. telefonístei; pl. telefoníste

telefonístă s. f., pl. telefoníste

Intrare: telefonist
telefonist substantiv masculin
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telefonist
  • telefonistul
  • telefonistu‑
plural
  • telefoniști
  • telefoniștii
genitiv-dativ singular
  • telefonist
  • telefonistului
plural
  • telefoniști
  • telefoniștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)