11 definiții pentru telefonist

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TELEFONIST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.

TELEFONIST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. – Din fr. téléphoniste.

telefonist, ~ă smf [At: BARCIANU / Pl: ~iști, ~e / E: fr téléphoniste] 1 Persoană care stabilește legăturile necesare într-o centrală telefonică neautomată. 2 Persoană specializată în telefonie (1).

TELEFONIST, -Ă, telefoniști, -ste, s. m. și f. Funcționar la o centrală telefonică, care stabilește legăturile telefonice. Lămuririle mi le dădea telefonistul. C. PETRESCU, S. 207.

TELEFONIST, -Ă s.m. și f. Cel care face serviciu la o centrală telefonică. [Cf. fr. téléphoniste].

TELEFONIST, -Ă s. m. f. cel care face serviciu la o centrală telefonică. (< fr. téléphoniste)

TELEFONIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Lucrător la o centrală telefonică. /<fr. téléphoniste

telefonist m. cel însărcinat cu serviciul comunicațiunilor în biurourile telefonice.

*telefoníst, -ă adj. (d. telefon). Funcționar de la telefon.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

telefonist s. m., pl. telefoniști

telefonist s. m., pl. telefoniști

telefonist s. m., pl. telefoniști

Intrare: telefonist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • telefonist
  • telefonistul
  • telefonistu‑
plural
  • telefoniști
  • telefoniștii
genitiv-dativ singular
  • telefonist
  • telefonistului
plural
  • telefoniști
  • telefoniștilor
vocativ singular
  • telefonistule
  • telefoniste
plural
  • telefoniștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

telefonist, telefoniștisubstantiv masculin
telefonistă, telefonistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face serviciu la o centrală telefonică neautomată, stabilind legăturile telefonice. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Lămuririle mi le dădea telefonistul. C. PETRESCU, S. 207. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.