telec sn vz telechi

talechi sn vz telechi

taleci sn vz telechi

tăleac sn vz telechi

teleac sn vz telechi

telechi sn [At: (a. 1776) IORGA, S. D. XVII, 185 / V: (reg) tal~, taIeci, tăleac, ~leac, ~ec, ~eci / Pl: ~uri / E: mg telek] (Trs) 1 Bucată de pământ cultivat. 2 Loc de casă. 3 Grădină (1).

teleci sn vz telechi

TELECHI s. v. grădină.

telechi s. v. GRĂDINĂ.

teléc, telecuri, s.n. (reg.) Grădină: „...fiind cantor a besericii din sus Iosif Iacobu, eclisiarc sau cîrznic Damian Ignat, carele au dat telecul său, cu pământ cu totu, pe sama besericii” (Bârlea, 1909: 184-185; doc. din 1776). – Din magh. telek „grădină, zvoară” (Bârlea, 1909).

telechi, telechiuri, s.n. (reg.) 1. bucată de pământ cultivat; moșie; loc de casă. 2. grădină.