teleagă sf [At: PSALT. 154 / V: (reg) ~legă, ~ligă, tia~, til~, tiligă / Pl: ~legi, (înv) ~age / E: slv телѣга] 1 (Pop) Căruță mică, de obicei cu două roți, care servește la transportul persoanelor sau al unor poveri ușoare Si: (reg) teleașcă, teleguță (1). 2 (Reg) Car fără loitre și leuci (uneori prelungit), folosit de obicei la transportul lemnelor Si: (reg) telegar (4). 3 (Îrg) Roabă. 4 (Reg) Ansamblul celor două roți pe care se reazemă grindeiul plugului Si: (reg) teleguță (3), toligă (2). 5 (Ast; reg; îc) Tileaga-cu-doi-boi Ursa-mică.