4 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÉHNICĂ, tehnici, s. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției, dezvoltate în decursul istoriei, permițînd omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. Problema centrală în sporirea productivității muncii o constituie utilizarea cît mai deplină a tehnicii, folosirea cît mai rațională și mai productivă a capacităților de producție existente. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2870. Ce n-avem noi! Toate instituțiile, toate darurile tehnicei moderne. IBRĂILEANU, SP. CR. 243. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei arte, a unei științe. Tehnica picturii. Tehnica versificației.Aplauzele entuziaste... s-au referit mai cu seamă la tehnica oratorică a vorbitorilor. HOGAȘ, DR. II 169. Intriga se încurcă așa de rău, încît... a trebuit toată priceperea lui în ale scenei, în ale tehnicei teatrale pentru a o descurca. GHEREA, ST. CR. I 364.

TÉHNICĂ s.f. 1. Totalitatea uneltelor și a deprinderilor de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. (Mil.) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. Totalitatea procedeelor folosite în practicarea unei profesiuni. [Gen. -cii. / cf. fr. technique, it. tecnica, germ. Technik].

TÉHNICĂ ~ci f. 1) Totalitate a uneltelor și a mijloacelor de muncă, perfecționate în cursul dezvoltării istorice a omenirii, care permit obținerea de bunuri materiale. 2) Ansamblu de procedee și deprinderi folosite într-un anumit domeniu de activitate. ~ de interpretare muzicală. 3) Totalitate a mașinilor, mecanismelor și aparatelor aflate în întrebuințare. ◊ ~ de luptă totalitate a mijloacelor de luptă cu care sunt dotate forțele armate ale unei țări. [G.-D. tehnicii] /<fr. technique, lat. tehnicus

tehnică f. totalitatea procedeurilor unei arte sau meserii.

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii. 2. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.

tehnic1 sm [At: CARAGIALE, O. III, 228 / Pl: ~ici / E: ger Techniker] (Îvr) Tehnician (1).

tehnic2, ~ă [At: CR (1829), 3132/30 / S și: (înv) tecn~, techn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat technicus, ger technisch, Technik, fr technique] 1-2 a Care aparține tehnicii2 (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (1-2), tehnologicesc (1-2). 3-4 a Privitor la tehnică (10-11) Si: (îvr) tehnicesc (3-4), tehnologicesc (3-4). 5 a (Îs) Termen ~ Termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. 6 a (Îs) Desen ~ Desen care reprezintă la o anumită scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, fiind folosit la construirea obiectului în spațiu. 7 a Care se ocupă de problemele practice legate de executarea unor lucrări, a unor operațiuni, de exercitarea unei profesiuni etc. 8 a Care aparține aspectelor tehnice (7). 9 a Referitor la aspectele tehnice (7). 10 sf (Șîs ~a producției) Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale Si: tehnologie (3). 11 sf Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor, îmbinate cu o anumită măiestrie personală și aplicate în executarea unei operațiuni ori lucrări, sau, în general, în practicarea unei profesiuni. 12 sf (Mii; îs) -ă de luptă Totalitatea mijloacelor de luptă (armament, avioane, tancuri) și auxiliare (materiale de transmisiuni, de geniu etc.) cu care sunt înzestrate forțele armate.

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj., s. f. I. Adj. Care aparține tehnicii (II), privitor la tehnică. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc. II. S. f. 1. Totalitatea uneltelor și a practicilor producției dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să cerceteze și să transforme natura înconjurătoare cu scopul de a obține bunuri materiale. 2. Totalitatea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, a unei științe etc. 3. (Mil.; în sintagma) Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. – Din fr. technique.

TÉHNIC, -Ă, tehnici, -e, adj. Care se referă la tehnică, de tehnică, al tehnicii. Lexicon tehnic.Creșterea continuă a întregii producții sociale în U.R.S.S. s-a făcut și se face pe baza unui neîncetat progres tehnic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 33, 5/1. Marile fabrici de cinematograf sînt înzestrate după ultimele progrese tehnice. SAHIA, U.R.S.S. 43. Cartea-ți plină de regule tehnice și de învățături doctrinarii. ODOBESCU, S. III 15. ◊ Desen tehnic = desen care reprezintă, la scară, un obiect cu înscrierea dimensiunilor și care este folosit la construirea în spațiu a obiectului. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic mai ales unui anumit domeniu de activitate. ♦ Care se ocupă de latura de strictă specialitate (într-o meserie, o artă, o știință etc.). Serviciu tehnic.Am voi cîteva amănunte care să pună accentul mai puțin pe partea tehnică și mai mult pe aplicarea descoperirii în industrie. BARANGA, I. 168. Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnică a limbii. CĂLINESCU, E. 154.

TÉHNIC, -Ă adj. Referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ◊ Termen tehnic = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. // (În forma tehn-, tehni-, tehno-; scris și techn-, techni-, techno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) tehnică”, „procedeu, capacitate din tehnică”. // s.m. (Rar) Maistru tehnician, mecanic. [Cf. fr. technique, lat. technicus, gr. technikos].

TÉHNIC1, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik)

TEHN(O), -TÉHNIC(Ă), -TEHNÍE elem. „artă, meserie”, „tehnică, procedeu”. (< fr. techn/o/-, -technique, -technie, cf. gr. tekhne)

științífico-téhnic, -ă adj. 1976 Cu caracter științific și tehnic v. cultural-artistic (din științific + tehnic; FC II 172)

TÉHNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de tehnică; propriu tehnicii. 2) Care se referă la latura de strictă specialitate a unei arte, a unei științe, a unei meserii. /<fr. technique, lat. technicus

tehnic a. propriu unei arte: termen tehnic.

*téhnic și técnic, -ă adj. (vgr. tehnikós, d. téhne, artă. V. electro-, piro- și zoo-tehnic). Propriŭ uneĭ arte saŭ uneĭ științe: termin tehnic. Ingineresc: școală tehnică. S. m. și f. Tehnician, acela care știe bine procedura științeĭ saŭ arteĭ luĭ. S. f. Modu de a lucra al uneĭ științe saŭ arte: tehnica picturiĭ. Adv. În mod tehnic: a vorbi prea tehnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici

téhnică s. f., g.-d. art. téhnicii; pl. téhnici

arată toate definițiile

Intrare: tehnică
tehnică1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehnică
  • tehnica
plural
  • tehnici
  • tehnicile
genitiv-dativ singular
  • tehnici
  • tehnicii
plural
  • tehnici
  • tehnicilor
vocativ singular
plural
Intrare: științifico-tehnic
științifico-tehnic adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • științifico-tehnic
  • științifico-tehnicul
  • științifico-tehnică
  • științifico-tehnica
plural
  • științifico-tehnici
  • științifico-tehnicii
  • științifico-tehnice
  • științifico-tehnicele
genitiv-dativ singular
  • științifico-tehnic
  • științifico-tehnicului
  • științifico-tehnice
  • științifico-tehnicei
plural
  • științifico-tehnici
  • științifico-tehnicilor
  • științifico-tehnice
  • științifico-tehnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: tehnic (adj.)
tehnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehnic
  • tehnicul
  • tehnicu‑
  • tehnică
  • tehnica
plural
  • tehnici
  • tehnicii
  • tehnice
  • tehnicele
genitiv-dativ singular
  • tehnic
  • tehnicului
  • tehnice
  • tehnicei
plural
  • tehnici
  • tehnicilor
  • tehnice
  • tehnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: tehnic (suf.)
tehnic2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • tehnic
tehnică2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • tehnică
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tehnică

  • 1. Ansamblul metodelor, procedeelor și regulilor aplicate în executarea unor lucrări sau, în general, în practicarea unei profesii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 5 exemple
    exemple
    • Problema centrală în sporirea productivității muncii o constituie utilizarea cît mai deplină a tehnicii, folosirea cît mai rațională și mai productivă a capacităților de producție existente. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2870.
      surse: DLRLC
    • Ce n-avem noi! Toate instituțiile, toate darurile tehnicei moderne. IBRĂILEANU, SP. CR. 243.
      surse: DLRLC
    • Tehnica picturii. Tehnica versificației.
      surse: DLRLC
    • Aplauzele entuziaste... s-au referit mai cu seamă la tehnica oratorică a vorbitorilor. HOGAȘ, DR. II 169.
      surse: DLRLC
    • Intriga se încurcă așa de rău, încît... a trebuit toată priceperea lui în ale scenei, în ale tehnicei teatrale pentru a o descurca. GHEREA, ST. CR. I 364.
      surse: DLRLC
  • 2. (termen) militar (în) sintagmă Tehnică de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale.
    surse: MDN '00

etimologie:

tehnic (adj.)

  • 1. Care aparține tehnicii, privitor la tehnică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 4 exemple
    exemple
    • Lexicon tehnic.
      surse: DLRLC
    • Creșterea continuă a întregii producții sociale în U.R.S.S. s-a făcut și se face pe baza unui neîncetat progres tehnic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 33, 5/1.
      surse: DLRLC
    • Marile fabrici de cinematograf sînt înzestrate după ultimele progrese tehnice. SAHIA, U.R.S.S. 43.
      surse: DLRLC
    • Cartea-ți plină de regule tehnice și de învățături doctrinarii. ODOBESCU, S. III 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Desen tehnic = desen care reprezintă la scară un obiect, cu înscrierea dimensiunilor lui, și care este folosit la construirea obiectului în spațiu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Termen tehnic = termen de specialitate, caracteristic unui domeniu de activitate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.3. Care se ocupă de latura de strictă specialitate într-o meserie, într-o știință etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Serviciu tehnic.
        surse: DLRLC
      • Am voi cîteva amănunte care să pună accentul mai puțin pe partea tehnică și mai mult pe aplicarea descoperirii în industrie. BARANGA, I. 168.
        surse: DLRLC
      • Eminescu era muncit, ca orice scriitor mare, de problema tehnică a limbii. CĂLINESCU, E. 154.
        surse: DLRLC

etimologie: