2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tecsuire sf vz ticsire

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.

TICSÍRE, ticsiri, s. f. Acțiunea de a ticsi și rezultatul ei; îngrămădire, înghesuire. – V. ticsi.

ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).

ticsire sf [At: LM / V: (înv) tecsui~ (S și: texu~) / Pl: ~ri / E: ticsi] 1 Îngrămădire peste măsură (a obiectelor, a ființelor etc.) Si: îndesare, înghesuire. 2 Umplere până la refuz a unui spațiu prin îngrămădirea a ceva Si: înțesare.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsuí (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsuí (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.

TICSÍRE s. f. Acțiunea de a ticsi; umplere, îngrămădire, înghesuire.

A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.

ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].

ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, 3 sg. ticsește, imperf. 1 ticseam; conj. prez. 1 sg. să ticsesc, 3 să ticsească

ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri

ticsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsesc, imperf. 3 sg. ticsea; conj. prez. 3 să ticsească

ticsire s. f., g.-d. art. ticsirii; pl. ticsiri

ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă

ticsíre s. f., g.-d. art. ticsírii; pl. ticsíri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.

TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)

TICSIRE s. îndesare, înghesuire, îngrămădire. (~ geamantanului cu lucruri.)

Intrare: ticsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsi
  • ticsire
  • ticsit
  • ticsitu‑
  • ticsind
  • ticsindu‑
singular plural
  • ticsește
  • ticsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsesc
(să)
  • ticsesc
  • ticseam
  • ticsii
  • ticsisem
a II-a (tu)
  • ticsești
(să)
  • ticsești
  • ticseai
  • ticsiși
  • ticsiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsește
(să)
  • ticsească
  • ticsea
  • ticsi
  • ticsise
plural I (noi)
  • ticsim
(să)
  • ticsim
  • ticseam
  • ticsirăm
  • ticsiserăm
  • ticsisem
a II-a (voi)
  • ticsiți
(să)
  • ticsiți
  • ticseați
  • ticsirăți
  • ticsiserăți
  • ticsiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsesc
(să)
  • ticsească
  • ticseau
  • ticsi
  • ticsiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tecsui
  • tecsuire
  • tecsuit
  • tecsuitu‑
  • tecsuind
  • tecsuindu‑
singular plural
  • tecsuiește
  • tecsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiesc
  • tecsuiam
  • tecsuii
  • tecsuisem
a II-a (tu)
  • tecsuiești
(să)
  • tecsuiești
  • tecsuiai
  • tecsuiși
  • tecsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tecsuiește
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuia
  • tecsui
  • tecsuise
plural I (noi)
  • tecsuim
(să)
  • tecsuim
  • tecsuiam
  • tecsuirăm
  • tecsuiserăm
  • tecsuisem
a II-a (voi)
  • tecsuiți
(să)
  • tecsuiți
  • tecsuiați
  • tecsuirăți
  • tecsuiserăți
  • tecsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuiau
  • tecsui
  • tecsuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsui
  • ticsuire
  • ticsuit
  • ticsuitu‑
  • ticsuind
  • ticsuindu‑
singular plural
  • ticsuiește
  • ticsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsuiesc
(să)
  • ticsuiesc
  • ticsuiam
  • ticsuii
  • ticsuisem
a II-a (tu)
  • ticsuiești
(să)
  • ticsuiești
  • ticsuiai
  • ticsuiși
  • ticsuiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsuiește
(să)
  • ticsuiască
  • ticsuia
  • ticsui
  • ticsuise
plural I (noi)
  • ticsuim
(să)
  • ticsuim
  • ticsuiam
  • ticsuirăm
  • ticsuiserăm
  • ticsuisem
a II-a (voi)
  • ticsuiți
(să)
  • ticsuiți
  • ticsuiați
  • ticsuirăți
  • ticsuiserăți
  • ticsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsuiesc
(să)
  • ticsuiască
  • ticsuiau
  • ticsui
  • ticsuiseră
Intrare: ticsire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ticsire
  • ticsirea
plural
  • ticsiri
  • ticsirile
genitiv-dativ singular
  • ticsiri
  • ticsirii
plural
  • ticsiri
  • ticsirilor
vocativ singular
plural
tecsuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecsuire
  • tecsuirea
plural
  • tecsuiri
  • tecsuirile
genitiv-dativ singular
  • tecsuiri
  • tecsuirii
plural
  • tecsuiri
  • tecsuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ticsi, ticsescverb

  • 1. tranzitiv A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. DLRLC
    • format_quote Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv învechit A (se) înghesui. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. DLRLC
    • format_quote Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. DLRLC
    • format_quote Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. DLRLC
etimologie:

ticsire, ticsirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi ticsi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.