2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tecsuire sf vz ticsire

TECSUÍ vb. IV v. ticsi.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple până la refuz un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbâcsi. 2. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) înghesui. [Var.: (reg.) tecsuí vb. IV] – Et. nec.

ticsi [At: N. COSTIN, L. 35 / V: (înv) tec~, tecsui / S și: (nrc) tixi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) îngrămădi peste măsură Si: a {se) îndesa, a {se) înghesui. 3 vt (C. i. locul, spațiul etc. în care se îngrămădește ceva) A umple până la refuz Si: a înțesa. 4 vt (Îvr) A aduna (1).

TICSÍ, ticsesc, vb. IV. Tranz. 1. (Folosit mai ales la participiu) A umple un spațiu (îngrămădind, înghesuind ceva); a înțesa; p. ext. a îmbîcsi. Se uita la piața ticsită de marea de trupuri. DUMITRIU, B. F. 124. Bufetul era ticsit de consumatori, care se instalaseră la mese pentru toată noaptea. VLAHUȚĂ, O. A. 308. 2. (Învechit) A îngrămădi peste măsură (obiecte, ființe) ca să încapă cît mai multe la un loc; a îndesa, a înghesui. Și înhățînd parii, au început să-i ticsească peste bietul morar. SBIERA, P. 239. Cît pentru actori, să-i ticsești într-o trăsură de harabagiu și să-i expeduiești la monăstirea Slatina. ALECSANDRI, T. 1401. ◊ Refl. Norodul se ticsea Grămăzi în anticameri, de cum se făcea ziuă. NEGRUZZI, S. II 237. – Variante: tecsuí (BUDAI-DELEANU, Ț. 225), ticsuí (ANT. LIT. POP. I 80) vb. IV.

A TICSÍ ~ésc tranz. (lucruri) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. 2) (spații limitate) A umple până la refuz. /Orig. nec.

ticsì v. a umplea până în vârf, a îndesa mult. [Cf. slav. TISKATI, a strânge cu putere (v. teasc)].

ticsésc orĭ tixésc v. tr. (vsl. tiskati, a tescui. V. tescuĭesc. Cp. cu ticluĭesc). Umplu de tot, bucșesc: a-țĭ ticsi punga cu banĭ, cutia cu tutun.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ticsí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 să ticseáscă

ticsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ticsésc, imperf. 3 sg. ticseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ticseáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TICSÍ vb. 1. v. îngrămădi. 2. v. aglomera.

TICSI vb. 1. a burduși, a îndesa, a ghemui, a înghesui, a îngrămădi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.) 2. a se aglomera, a se suprapopula. (Locul, regiunea s-a ~.)

Intrare: tecsuire
tecsuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecsuire
  • tecsuirea
plural
  • tecsuiri
  • tecsuirile
genitiv-dativ singular
  • tecsuiri
  • tecsuirii
plural
  • tecsuiri
  • tecsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: ticsi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ticsi
  • ticsire
  • ticsit
  • ticsitu‑
  • ticsind
  • ticsindu‑
singular plural
  • ticsește
  • ticsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ticsesc
(să)
  • ticsesc
  • ticseam
  • ticsii
  • ticsisem
a II-a (tu)
  • ticsești
(să)
  • ticsești
  • ticseai
  • ticsiși
  • ticsiseși
a III-a (el, ea)
  • ticsește
(să)
  • ticsească
  • ticsea
  • ticsi
  • ticsise
plural I (noi)
  • ticsim
(să)
  • ticsim
  • ticseam
  • ticsirăm
  • ticsiserăm
  • ticsisem
a II-a (voi)
  • ticsiți
(să)
  • ticsiți
  • ticseați
  • ticsirăți
  • ticsiserăți
  • ticsiseți
a III-a (ei, ele)
  • ticsesc
(să)
  • ticsească
  • ticseau
  • ticsi
  • ticsiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tecsui
  • tecsuire
  • tecsuit
  • tecsuitu‑
  • tecsuind
  • tecsuindu‑
singular plural
  • tecsuiește
  • tecsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiesc
  • tecsuiam
  • tecsuii
  • tecsuisem
a II-a (tu)
  • tecsuiești
(să)
  • tecsuiești
  • tecsuiai
  • tecsuiși
  • tecsuiseși
a III-a (el, ea)
  • tecsuiește
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuia
  • tecsui
  • tecsuise
plural I (noi)
  • tecsuim
(să)
  • tecsuim
  • tecsuiam
  • tecsuirăm
  • tecsuiserăm
  • tecsuisem
a II-a (voi)
  • tecsuiți
(să)
  • tecsuiți
  • tecsuiați
  • tecsuirăți
  • tecsuiserăți
  • tecsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tecsuiesc
(să)
  • tecsuiască
  • tecsuiau
  • tecsui
  • tecsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)