2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tecăruit, ~ă a [At: DRAGOMIR, O. M. 199 / V: (reg) ticărit / Pl: ~iți, ~e / E: tecărui] (Reg) Încărcat (prea tare) Si: îndesat, îngrămădit.

tecărui [At: KLEIN, D. 437 / V: (reg) ~ri, ticări, ticărî, tic~ / Pzi: ~esc / E: mg teker] (Trs) 1 vt A strânge (ceva) cu tecărăul2 (1). 2 vt A îndesa. 3 vt (Îf tecări) A bătători pământul. 4 vt (Îf ticări) A mișca un vehicul într-o parte și în alta pentru a-l putea urni din loc. 5 vr A-și încorda puterile Si: (pop) a se opinti.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TECĂRUÍT adj. v. încărcat, plin, umplut.

tecăruit adj. v. ÎNCĂRCAT. PLIN. UMPLUT.

TECĂRUÍ vb. v. cetlui, forța, încărca, învârti, opinti, răsuci, roti, rula, sforța, suci, umple.

tecărui vb. v. CETLUI. FORȚA. ÎNCĂRCA. ÎNVÎRTI. OPINTI. RĂSUCI. ROTI. SFORȚA. SUCI. UMPLE.

Intrare: tecăruit
tecăruit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecăruit
  • tecăruitul
  • tecăruitu‑
  • tecărui
  • tecăruita
plural
  • tecăruiți
  • tecăruiții
  • tecăruite
  • tecăruitele
genitiv-dativ singular
  • tecăruit
  • tecăruitului
  • tecăruite
  • tecăruitei
plural
  • tecăruiți
  • tecăruiților
  • tecăruite
  • tecăruitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tecărui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tecărui
  • tecăruire
  • tecăruit
  • tecăruitu‑
  • tecăruind
  • tecăruindu‑
singular plural
  • tecăruiește
  • tecăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tecăruiesc
(să)
  • tecăruiesc
  • tecăruiam
  • tecăruii
  • tecăruisem
a II-a (tu)
  • tecăruiești
(să)
  • tecăruiești
  • tecăruiai
  • tecăruiși
  • tecăruiseși
a III-a (el, ea)
  • tecăruiește
(să)
  • tecăruiască
  • tecăruia
  • tecărui
  • tecăruise
plural I (noi)
  • tecăruim
(să)
  • tecăruim
  • tecăruiam
  • tecăruirăm
  • tecăruiserăm
  • tecăruisem
a II-a (voi)
  • tecăruiți
(să)
  • tecăruiți
  • tecăruiați
  • tecăruirăți
  • tecăruiserăți
  • tecăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • tecăruiesc
(să)
  • tecăruiască
  • tecăruiau
  • tecărui
  • tecăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)