2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tecărui [At: KLEIN, D. 437 / V: (reg) ~ri, ticări, ticărî, tic~ / Pzi: ~esc / E: mg teker] (Trs) 1 vt A strânge (ceva) cu tecărăul2 (1). 2 vt A îndesa. 3 vt (Îf tecări) A bătători pământul. 4 vt (Îf ticări) A mișca un vehicul într-o parte și în alta pentru a-l putea urni din loc. 5 vr A-și încorda puterile Si: (pop) a se opinti.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TECĂRUÍ vb. v. cetlui, forța, încărca, învârti, opinti, răsuci, roti, rula, sforța, suci, umple.

tecărui vb. v. CETLUI. FORȚA. ÎNCĂRCA. ÎNVÎRTI. OPINTI. RĂSUCI. ROTI. SFORȚA. SUCI. UMPLE.

Intrare: tecăruire
tecăruire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tecăruire
  • tecăruirea
plural
  • tecăruiri
  • tecăruirile
genitiv-dativ singular
  • tecăruiri
  • tecăruirii
plural
  • tecăruiri
  • tecăruirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tecărui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tecărui
  • tecăruire
  • tecăruit
  • tecăruitu‑
  • tecăruind
  • tecăruindu‑
singular plural
  • tecăruiește
  • tecăruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tecăruiesc
(să)
  • tecăruiesc
  • tecăruiam
  • tecăruii
  • tecăruisem
a II-a (tu)
  • tecăruiești
(să)
  • tecăruiești
  • tecăruiai
  • tecăruiși
  • tecăruiseși
a III-a (el, ea)
  • tecăruiește
(să)
  • tecăruiască
  • tecăruia
  • tecărui
  • tecăruise
plural I (noi)
  • tecăruim
(să)
  • tecăruim
  • tecăruiam
  • tecăruirăm
  • tecăruiserăm
  • tecăruisem
a II-a (voi)
  • tecăruiți
(să)
  • tecăruiți
  • tecăruiați
  • tecăruirăți
  • tecăruiserăți
  • tecăruiseți
a III-a (ei, ele)
  • tecăruiesc
(să)
  • tecăruiască
  • tecăruiau
  • tecărui
  • tecăruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)