16 definiții pentru teșitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

teșitu sf [At: DOSOFTEI, ap. JAHRESBER. V, 137 / V: (reg) ~șăt~, ~șet~, ~șt~, tișăt~, tiș~ / Pl: ~ri / E: teși + -tură] 1 (Reg) Tăietură piezișă făcută într-un copac pentru a-l doborî. 2 Partea ascuțită, retezată în formă de pană sau crestată a unui par sau a unui lemn. 3 Suprafața teșită (6) a unui obiect. 4 (Reg) Tăietură făcută ca semn distinctiv în urechea oilor. 5 (Reg) Partea care rămâne în pământ dintr-un copac sau dintr-o tufă tăiată sau ruptă Si: buturugă, ciot. 6 (Reg) Scorbură. 7 Partea inferioară a tulpinilor de cereale, de floarea-soarelui etc., care rămâne în pământ după recoltare Si: (reg) teș (3), teșeală (1). 8 (Reg; pex) Loc cu țepi sau cioturi, rămas după tăierea stufului sau a unei păduri tinere. 9 (Reg) Bucată scurtă de lemn. 10 (Teh) Suprafață conică a unui obiect rezultată prin operația de teșire (5).

TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî ). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). ♦ (Tehn.) Suprafață conică obținută prin operația de teșire. 2. Ciot, buturugă. – Teși + suf. -tură.

TEȘITÚRĂ, teșituri, s. f. 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). ♦ Suprafață teșită a unui obiect (neted). 2. Partea care rămîne în pămînt dintr-un trunchi tăiat sau ars; ciot, buturugă. Dă bici iepelor și iar mai trage un ropot; cînd numai iată ce ajunge roata de-o teșitură și iar se rupe capătul. CREANGĂ, P. 128. Intră-apoi și omu-n casă suduind... Că și-a rupt la car un capăt într-un drac de teșitură. CONTEMPORANUL, VI 40. ♦ Bucată de lemn scurtă; despicătură. (Atestat în forma tișitură) Iacă dihania de urs... pun mîna pe o tișitură și strigînd înfricoșat... am și repezit într-însul. MARIAN, NA. 248. – Variante: tișătúră (ȘEZ. XXI 51, ib. XXIII 106), tișitúră s. f.

TEȘITÚRĂ ~i f. 1) Tăietură oblică (mai ales în trunchiul unui copac). 2) Suprafață rămasă în urma teșirii unui obiect. 3) Parte de material (mai ales de lemn), desprinsă prin teșire. /a teși + suf. ~tură

teșitură f. 1. buturugă: ajunge roata de o ieșitură și se rupe capătul CR.; 2. pișcătura vârfului urechii (la vite). [Lit. bucată sau parte teșită].

teșitúră f., pl. ĭ. Loc teșit (trunchĭ retezat peziș, ureche retezată peziș ș. a.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

teșitu s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

teșitu s. f., g.-d. art. teșiturii; pl. teșituri

teșitúră s. f., g.-d. art. teșitúrii; pl. teșitúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TEȘITÚRĂ s. v. buturugă, buștean, butuc, ciot.

teșitu s. v. BUTURUGĂ. BUȘTEAN. BUTUC. CIOT.

Intrare: teșitură
teșitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teșitu
  • teșitura
plural
  • teșituri
  • teșiturile
genitiv-dativ singular
  • teșituri
  • teșiturii
plural
  • teșituri
  • teșiturilor
vocativ singular
plural
tișătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tișătu
  • tișătura
plural
  • tișături
  • tișăturile
genitiv-dativ singular
  • tișături
  • tișăturii
plural
  • tișături
  • tișăturilor
vocativ singular
plural
tișitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tișitu
  • tișitura
plural
  • tișituri
  • tișiturile
genitiv-dativ singular
  • tișituri
  • tișiturii
plural
  • tișituri
  • tișiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teșitu, teșiturisubstantiv feminin

  • 1. Tăietură piezișă făcută într-un copac (pentru a-l doborî). DEX '09 DLRLC
    • 1.1. Suprafață teșită a unui obiect (neted). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. tehnică Suprafață conică obținută prin operația de teșire. DEX '09 DEX '98
  • 2. Butuc, buturugă, buștean, ciot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dă bici iepelor și iar mai trage un ropot; cînd numai iată ce ajunge roata de-o teșitură și iar se rupe capătul. CREANGĂ, P. 128. DLRLC
    • format_quote Intră-apoi și omu-n casă suduind... Că și-a rupt la car un capăt într-un drac de teșitură. CONTEMPORANUL, VI 40. DLRLC
    • 2.1. Bucată de lemn scurtă. DLRLC
      sinonime: despicătură
      • format_quote Iacă dihania de urs... pun mîna pe o tișitură și strigînd înfricoșat... am și repezit într-însul. MARIAN, NA. 248. DLRLC
etimologie:
  • Teși + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.