TAXID, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfa. ♦ (Concr.) Marfa adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

taxid sn [At: GORJAN, H. I. 36/5 / Pl: ~uri / E: ngr ταξίδι] (Înv) 1 Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfă. 2 (Ccr) Marfă adusă (din țări străine).

TAXID, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfă. ♦ (Concr.) Marfă adusă (din țări străine). – Din ngr. taxídhi.

TAXID, taxiduri, s. n. (Învechit) Călătorie pe care o făceau negustorii (de obicei în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfă. Toți negustorii plecați... se și-ntorseseră de la taxid, fiecare cu încărcătura lui. CARAGIALE, O. III 39. Să facem un taxid în alte țări. GORJAN, H. I 36. ♦ Cantitate de marfă (de obicei adusă din țări străine). Am desfăcut astăzi taxidul de marfă ce am primit de la Țarigrad. FILIMON, C. 210.

TAXID, taxiduri, s. n. (Înv.) Călătorie pe care o făceau negustorii (în străinătate) pentru a vinde sau a cumpăra marfă.** Marfă adusă (din țări străine). – Ngr. taxidi.

taxid n. 1. călătorie ce făceau negustorii în străinătate spre a se aproviziona cu mărfuri: toți negustorii se și întorseseră dela taxid, fiecare cu încărcatura lui CAR.; 2. marfa adusă din străinătate: am desfăcut taxidul de marfă ce am primit dela Țarigrad FIL; [Gr. mod. TAXIDI, călătorie (mai ales pe mare)].

taxíd n., pl. urĭ (ngr. taxidi, călătorie, navigațiune, expedițiune militară). Călătorie (maĭ ales a negustorilor ca să aducă marfă). Marfă adusă, transport de marfă: un taxid de mărfurĭ.

taxid (înv.) s. n., pl. taxiduri

taxid (înv.) s. n., pl. taxiduri

taxid s. n., pl. taxiduri

taxid (-duri), s. n. – 1. Vizita unui negustor la furnizorii săi. – 2. Transport de mărfuri, încărcătură. Ngr. ταξίδι (Gáldi 159). Sec. XIX, înv.