tauto- [At: DN³ / P: ta-u~ / E: it, fr tauto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Identic. 2 Identitate.

TAUTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „identic”, „la fel”, „identitate”. [Pron. ta-u-. / < it., fr. tauto-, cf. gr. tauto – același].

TAUT(O)- elem. „același, identic”. (< fr. taut/o/-, cf. gr. tauto)

TAUTO- „la fel, identic”. ◊ gr. tauto „același” > fr. tauto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tauto-. □ ~cron (v. -cron), adj., 1. Care se produce la intervale identice de timp. 2. Care este situat la intervale egale de timp; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., repetiție supărătoare a acelorași sunete; ~gramă (v. -gramă), s. f., gen de poezie în care toate cuvintele încep cu aceeași literă; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei, formulată cu alte cuvinte. 2. Judecată în care subiectul și predicatul sînt exact aceeași noțiune. 3. Expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare; ~mer (v. -mer), adj., (despre substanțe) care prezintă tautomerie; ~merie (v. -merie), s. f., caracteristică a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în cealaltă.

TAUT-, v. TAUTO-. □ ~onim (v. -onim), s. n., epitet specific care repetă numele generic al plantei.