12 definiții pentru taulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.

TÁULĂ s. f. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea). [Pr.: ta-u-] – Din pol. tawula.

taulă1 sf [At: MUMULEANU, C. 158/17 / P: ta-u~ / V: (reg) u~ / A și: tau / Pl: ~le / E: pn tawuła] 1 Arbust din familia rozaceelor, cu flori albe dispuse în corimbe, care crește în păduri și pe dealuri calcaroase Si: (reg) crețușcă, tavalgă (1), teișor (10) (Spiraea crenată). 2 Arbust din familia rozaceelor, cu flori roșiatice sau alburii, dispuse în panicule terminale, în formă de piramidă, cultivat ca plantă decorativă Si: (reg) tavalgă (2) (Spiraea salicifolia). 3 Arbust din familia rozaceelor, cu frunze de culoare verde-albăstruie pe partea inferioară, cu flori roșii sau albe, dispuse în corimbe terminale, cultivat ca plantă decorativă (Spiraea callosa). 4 Arbust din familia rozaceelor, cu flori trandafirii sau albe, dispuse în corimbe umbeliforme, cultivat ca plantă decorativă (Spiraea opulifolia). 5 (Bot; reg) Crețușcă (Spiraea ulmaria). 6 (Bot; reg) Cununiță (Spiraea ulmifolia). 7 (Bot; reg) Aglică (Filipendula vulgaris). 8 (Bot; reg) Aglică (Spiraea filipendula). 9 (Bot; reg) Potroacă (Centaurium umbellatum). 10 (Bot; reg) Lemn-câinesc (Ligustrum vulgare). 11 (Bot; reg; îf tăulă) Iarbă-neagră (Calluna vulgaris). 12 (Bot; reg) Corn2 (Cornus mas).

taulă2 sf [At: VAIDA / Pl: ? / E: nct] (Reg) Treabă (1).

táulă f., pl. e (pol. tawola, ceh. tavola, rut. rus. távalga, id.). Sud. Un copăcel rozaceŭ numit și cununiță (spiraea ulmifolia) din ale căreĭ ramurĭ se fac vergĭ de bătut copiiĭ. Din varietatea s. crenata îșĭ fac Turciĭ din Dobrogea bicĭuștĭ (răsucind maĭ multe vărguțe), cu care ating caiĭ bolnavĭ crezînd că așa se vindecă. Altă varietate se numește crețușcă (s. ulmaria). Maĭ sînt treĭ varietățĭ, care se cultivă pin grădinĭ (s. callosa, originară din China și Japonia: s. opulifolia, din America de Nord, și s. salicifolia, din sudu Eŭropeĭ). – Forma távalgă (după rut. rus.) suspectă.

tavalgă f. frumos arbust din ale cărui ramuri răsucite se fac cravașe (Spiraea crenata). [Și taulă = pol. TAWULA, rut. TAVOLGA].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁULĂ s. (BOT.) 1. (Spiraea crenata) (reg.) crețușcă, tăvalgă, teișor. 2. (Spiraea salicifolia) (reg.) tavalgă.

TÁULĂ s. v. crețușcă, cununiță, fierea-pământului, potroacă, țintaură.

TAULĂ s. (BOT.) 1. (Spiraea crenata) (reg.) crețușcă, tavalgă, teișor. 2. (Spiraea salicifolia) (reg.) tavalgă.

taulă s. v. CREȚUȘCĂ. CUNUNIȚĂ. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taúlă (-le), s. f. – Spirea, arbust exotic (Spiraea callosa, S. opulifolia, S. salicifolia, S. crenata). Pol. tawula (Tiktin). Este dubletul lui tavalga, s. f. (spiraea crenata), formă atestată slab, din rut., rus. tavolga (Candrea).

Intrare: taulă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taulă
  • taula
plural
  • taule
  • taulele
genitiv-dativ singular
  • taule
  • taulei
plural
  • taule
  • taulelor
vocativ singular
plural

taulă Spiraea

  • 1. Numele mai multor arbuști din familia rozaceelor, cultivați ca plante decorative (Spiraea).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: