2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TARTÚFE s.m. (Liv.) Tip uman ipocrit, fățarnic. [Pron. -tüf, var. (după alte surse) tartuf. / < fr. tartufe, cf. Tartufe – personaj din piesa omonimă a lui Molière].

TARTUFE TüF/ s. m. tip uman ipocrit, fățarnic. (< fr. tartufe)

Tartuf m. tipul ipocritului religios (după numele unui personaj dintr’o comedie a lui Moliere).

*tartúf, -ă adj. (după numele luĭ Tartuffe, un personagiŭ dintr’o comedie a luĭ Molière. V. cartof). Ipocrit religios.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*Tartufe/Tartuffe (personaj) [pron. tartǘf] s. propriu m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TARTÚF s. v. fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, viclean. Var. (după alte surse) tartufe.

tartuf s. v. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. VICLEAN.

Intrare: tartufe
  • pronunție: tartǘf
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartufe
plural
  • tartufe
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tartufă
  • pronunție: tartüf
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tartu
  • tartufa
plural
  • tartufe
  • tartufele
genitiv-dativ singular
  • tartufe
  • tartufei
plural
  • tartufe
  • tartufelor
vocativ singular
plural