2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din sb. tronosati.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.

TÎRNOSÍ, tîrnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. ◊ Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tirnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129.

TÎRNOSÍRE, tîrnosiri, s. f. Acțiunea de a tîrnosi; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici.

A TÂRNOSÍ ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati

tărnosì v. 1. a sfinți o biserică; 2. fam. a se îmbăta. [Serb. TRONOSATI, a consacra].

tîrnosésc v. tr. (sîrb. tronosati, a tîrnosi, d. ngr. thronízo, întronez). Sfințesc, (inaugurez) o biserică.

tîrnosíre f. Sfințire, inaugurare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târnosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosésc, imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 să târnoseáscă

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri

târnosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnoseáscă

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNOSÍ vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.

TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)

tîrnosi vb. v. AMEȚI. ATINGE. BATE. BOȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. JEGOȘI. LOVI. MÎNJI. MOTOTOLI. MURDĂRI. PĂTA. ȘIFONA. TURMENTA.

TÎRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÎRNOSIRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, tîrnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ a unei biserici.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tîrnosí (-sésc, -ít), vb.1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei).

arată toate definițiile

Intrare: târnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnosi
  • târnosire
  • târnosit
  • târnositu‑
  • târnosind
  • târnosindu‑
singular plural
  • târnosește
  • târnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnosesc
(să)
  • târnosesc
  • târnoseam
  • târnosii
  • târnosisem
a II-a (tu)
  • târnosești
(să)
  • târnosești
  • târnoseai
  • târnosiși
  • târnosiseși
a III-a (el, ea)
  • târnosește
(să)
  • târnosească
  • târnosea
  • târnosi
  • târnosise
plural I (noi)
  • târnosim
(să)
  • târnosim
  • târnoseam
  • târnosirăm
  • târnosiserăm
  • târnosisem
a II-a (voi)
  • târnosiți
(să)
  • târnosiți
  • târnoseați
  • târnosirăți
  • târnosiserăți
  • târnosiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnosesc
(să)
  • târnosească
  • târnoseau
  • târnosi
  • târnosiseră
Intrare: târnosire
târnosire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnosire
  • târnosirea
plural
  • târnosiri
  • târnosirile
genitiv-dativ singular
  • târnosiri
  • târnosirii
plural
  • târnosiri
  • târnosirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)