2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târnosi1 [At: PRAV. MOLD. ap. TDRG / Pzi: ~sesc / E: slv троносати] 1 vt (Înv) A sfinți o biserică printr-un anumit ceremonial religios. 2 vt (Pop; îe) A ~ mangalul (sau, rar, mangalele) A sta degeaba. 3 vr (Înv; fig) A se îmbăta.

târnosi2 [At: IOVESCU, N. 133 / V: (reg) ~rmosi, ~oji, ~oși / Pzi: ~sesc; Cj 3 (reg) să târnosă / E: târn1] 1 vt (Reg; c. i. persoane) A tăvăli (7). 2 vt (Mun) A omorî. 3 vt (Mun) A lucra ceva de mântuială. 4-5 vtr (Reg) A (se) murdări. 6-7 vtr (Reg) A (se) șifona. 8 vr (Ban; îf târnoși) A se învechi din cauza desei întrebuințări.

târnosire sf [At: BIBLIA (1688), 3392/19 / Pl: ~ri / E: târnosi1] (Înv) 1 Sfințire a unei biserici Si: (înv) obnovlenie, târnosanie, târnoseală1 (1), târnositură. 2 (Pex) Sfințire a unui obiect.

TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din sb. tronosati.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.

TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.

TÎRNOSÍ, tîrnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. Cum se poate, zise împăratul, să nu pot sfîrși astă sîntă biserică? Iată, am cheltuit toată starea, și ea nu este încă tîrnosită. ISPIRESCU, L. 295. ◊ Expr. A tîrnosi mangalul (sau, rar, mangalele) = a pierde vremea degeaba. Nu tîrnosi mangalul, că te usuci. M. I. CARAGIALE, C. 130. Vin bețivii toți, De cinstesc paharele și tirnosesc mangalele. TEODORESCU, P. P. 129.

TÎRNOSÍRE, tîrnosiri, s. f. Acțiunea de a tîrnosi; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici.

A TÂRNOSÍ ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati

tărnosì v. 1. a sfinți o biserică; 2. fam. a se îmbăta. [Serb. TRONOSATI, a consacra].

tîrnosésc v. tr. (sîrb. tronosati, a tîrnosi, d. ngr. thronízo, întronez). Sfințesc, (inaugurez) o biserică.

tîrnosíre f. Sfințire, inaugurare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târnosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târnosésc, imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 să târnoseáscă

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri

târnosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnoseáscă

târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

TÂRNOSÍ vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.

TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)

TÎRNOSI vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)

arată toate definițiile

Intrare: târnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târnosi
  • târnosire
  • târnosit
  • târnositu‑
  • târnosind
  • târnosindu‑
singular plural
  • târnosește
  • târnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târnosesc
(să)
  • târnosesc
  • târnoseam
  • târnosii
  • târnosisem
a II-a (tu)
  • târnosești
(să)
  • târnosești
  • târnoseai
  • târnosiși
  • târnosiseși
a III-a (el, ea)
  • târnosește
(să)
  • târnosească
  • târnosea
  • târnosi
  • târnosise
plural I (noi)
  • târnosim
(să)
  • târnosim
  • târnoseam
  • târnosirăm
  • târnosiserăm
  • târnosisem
a II-a (voi)
  • târnosiți
(să)
  • târnosiți
  • târnoseați
  • târnosirăți
  • târnosiserăți
  • târnosiseți
a III-a (ei, ele)
  • târnosesc
(să)
  • târnosească
  • târnoseau
  • târnosi
  • târnosiseră
Intrare: târnosire
târnosire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târnosire
  • târnosirea
plural
  • târnosiri
  • târnosirile
genitiv-dativ singular
  • târnosiri
  • târnosirii
plural
  • târnosiri
  • târnosirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)