O definiție pentru tarabiscot


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tarabiscót s. n., pl. tarabiscóte

Intrare: tarabiscot
tarabiscot substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tarabiscot
  • tarabiscotul
  • tarabiscotu‑
plural
  • tarabiscote
  • tarabiscotele
genitiv-dativ singular
  • tarabiscot
  • tarabiscotului
plural
  • tarabiscote
  • tarabiscotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)