2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal. – Et. nec.

ta1 sf [At: DR. III, 680 / Pl: ~pe / E: rtr tappa] (Reg) 1 Tăietură făcută în trunchiul2 (1) copacului pentru a-i orienta direcția de cădere la tăiere Si: (reg) tăpătură. 2 Scobitură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele.

ta2 sf [At: BUL. FIL. V, 314 / Pl: ~pe / E: bg тана, ngr τάπα, tc tapa] 1 (Reg) Cep la butoi. 2 (Dob) Gaură rotundă sau dreptunghiulară făcută la butoaiele înfundate, pentru a introduce sau scoate vinul, murăturile etc. Si: vrană.

TÁPĂ, tape, s. f. Scobitură sau tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele. ♦ Tăietură care rămîne în trunchiul unui copac, cînd tăietorul lovește cu toporul, o dată pieziș și altă dată orizontal.

TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].

TÁPĂ s. f. 1. (mar.; tehn.) capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. tăietură la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. 3. scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, pentru a le putea îmbina. (< fr. tape)

TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

TAPÁ, tapez, vb. I. 1. Tranz. (Fam.) A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui. 2. Tranz. și refl. A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată. – Din fr. taper.

tapa1 [At: C. PETRESCU, C. V. 211 / Pzi: ~pez / E: fr taper] 1 vt (Arg) A obține bani de la cineva cu titlu de împrumut (cu intenția de a nu-i înapoia). 2 vi (Frr) A bate la mașina de scris Si: a dactilografa. 3 vi (Rar) A lovi clapele de la pian. 4-5 vtr A (se) pieptăna în așa fel încât să poată da părului o formă înaltă.

tapa2 vt [At: ARVINTE, TERM. 171 / V: (reg) talpa, tăpi / Pzi: ~pez / E: tapă1] (Mol) A face o crestătură cu toporul în trunchiul2 copacului, înainte de a-l tăia cu ferăstrăul, pentru a-i orienta direcția de cădere.

TAPÁ, tapez, vb. I. Tranz. (Argou) A obține de la cineva bani, de obicei cu titlul de împrumut, dar fără intenția de a-i înapoia; a împrumuta bani (prin dibăcie, prin insistențe). Îl caută și acum comisionarii de la amicii tapați cu cinci poli. C. PETRESCU, C. V. 211.

TAPÁ vb. I. tr. (Franțuzism) 1. A bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc. 2. tr., refl. A(-și) aranja într-un anumit fel părul. 3. tr. (Argotic) A împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleșug, prin insistențe). [< fr. taper].

TAPÁ vb. I. tr. (fam.) a împrumuta, a lua de la cineva bani (prin vicleșug, prin insistențe), fără intenția de a-i restitui. II. intr. a bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc. III. tr., refl. a(-și) aranja într-un anumit fel părul. (< fr. taper)

A TAPÁ ~éz tranz. 1) (butoane, clape, claviaturi) A bate cu degetele (producând zgomot). 2) (părul) A pieptăna de la vârf spre rădăcină (pentru a înfoia, dând o formă anumită). 3) (persoane) A stoarce de bani (sub pretext de împrumut). /<fr. taper


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tápă s. f., g.-d. art. tápei; pl. tápe

tapá (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 3 tapeáză

tapá vb., ind. prez. 1 sg. tapéz, 3 sg. și pl. tapeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁPĂ s. v. canea, cep, vrană.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tapá (-péz, -át), vb. – A obține bani sub formă de împrumut cu intenția de a nu-i înapoia. Fr. taper.

arată toate definițiile

Intrare: tapă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • tapa
plural
  • tape
  • tapele
genitiv-dativ singular
  • tape
  • tapei
plural
  • tape
  • tapelor
vocativ singular
plural
Intrare: tapa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tapa
  • tapare
  • tapat
  • tapatu‑
  • tapând
  • tapându‑
singular plural
  • tapea
  • tapați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tapez
(să)
  • tapez
  • tapam
  • tapai
  • tapasem
a II-a (tu)
  • tapezi
(să)
  • tapezi
  • tapai
  • tapași
  • tapaseși
a III-a (el, ea)
  • tapea
(să)
  • tapeze
  • tapa
  • tapă
  • tapase
plural I (noi)
  • tapăm
(să)
  • tapăm
  • tapam
  • taparăm
  • tapaserăm
  • tapasem
a II-a (voi)
  • tapați
(să)
  • tapați
  • tapați
  • taparăți
  • tapaserăți
  • tapaseți
a III-a (ei, ele)
  • tapea
(să)
  • tapeze
  • tapau
  • tapa
  • tapaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tapă

  • 1. Scobitură, tăietură care se face la capătul lemnelor de construcție pentru a le putea îmbina unele cu altele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Tăietură care rămâne în trunchiul unui copac când tăietorul lovește cu toporul o dată pieziș și altă dată orizontal.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • diferențiere Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere.
        surse: DN
  • 2. marină tehnică Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun.
    surse: DN

etimologie:

tapa

  • 1. tranzitiv familiar A obține de la cineva bani cu titlu de împrumut, dar fără intenția de a-i restitui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Îl caută și acum comisionarii de la amicii tapați cu cinci poli. C. PETRESCU, C. V. 211.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) pieptăna în așa fel, încât să poată da părului o formă înaltă, înfoiată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. tranzitiv A bate la mașina de scris, a lovi clapele de la pian etc.
    surse: DN

etimologie: