2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂMPI, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Înv. și reg.) A (se) toci, a (se) știrbi. – Din tâmp.
tâmpi [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 1477 / V: (reg) tinchi / Pzi: ~pesc / E: tâmp4] 1-2 vtr (Îrg) A (se) toci prin întrebuințare, frecare, lovire etc. Si: a (se) roade, (pop) a {se) știrbi. 3 vr (Înv; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Înv; d. vedere) A slăbi. 5 vtf (Înv; c. i. ochii) A face să nu mai vadă bine. 6 vt (Înv; fig) A învinge. 7 vi (Mol; îf tinchi) A înceta. 8-9 vtr A face să-și piardă sau a-și pierde inteligența Si: (pop) a (se) năuci, (înv) a {se) neghiobi, (reg) a {se) prosti, a {se) tăntăvi (2). 10 vt (Pfm; fig) A impresiona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂMPI, tâmpesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (Reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (2); a (se) toci, a (se) știrbi. – Din tâmp.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE TÂMPI mă ~esc intranz. 1) (despre persoane) A-și pierde inteligența; a deveni tâmp; a se năuci; a se prosti. 2) reg. (despre instrumente cu vârf sau cu tăiș) A deveni mai puțin ascuțit; a se toci. 3) fig. rar (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate; a se domoli; a se potoli; a se ogoi; a se tempera; a modera; a se liniști. /Din tâmp
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A TÂMPI ~esc tranz. A face să se tâmpească. /Din tâmp
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tâmpì v. 1. a toci: să încep a mai tâmpi condeiul NEGR.; 2. fig. a idiotiza: l’am tâmpit cu atâta bătaie; 3. fig. a slăbi: patimile se tâmpesc NEGR. [Dela tâmp, tâmpit = slav. TÕPŬ, tocit, grosolan].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Înv. și reg.; despre obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tâmp4, ~ă [At: CANTEMIR, HR. 222 / Pl: ~i, ~e / E: vsl тѫпъ] 1 a (Îrg; d. obiecte ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit. 2 a (Îrg; îe) A fi ~ la vedere A nu vedea bine. 3 a (Reg; d. bârne) Rotunjit la capete. 4-5 smf, a (Îvp) (Persoană) tâmpită (7) Si: prost. 6 a (Îvp; d. privirea, facultățile sau manifestările oamenilor) Care exprimă tâmpenie (1). 7 av (Îvp) în felul tâmpilor (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tinchi v vz tâmpi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÂMP, -Ă, tâmpi, -e, adj. 1. (Înv. și pop.; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1). 2. (Reg.; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din sl. tonpŭ. Cf. magh. tompa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎMP, -Ă, tîmpi, -e, adj. 1. Tîmpit. Tîmp nu-i; se poartă cîteodată ca și cum ar fi în puterea sănătății. SADOVEANU, P. M. 17. Spre orașul plin de turle Stau privind c-un aer tîmp. TOPÎRCEANU, P. 216. Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. ◊ (Adverbial) Oarță rîdea tîmp, dezvelindu-și gingiile lăptoase. C. PETRESCU, R. DR. 237. ◊ (Substantivat) Ascultă gură-cască și cu ochi de tîmp. GALACTION, O. I 54. 2. (Despre instrumente ascuțite) Cu vîrful sau tăișul tocit, știrbit. Sinălăul este un cuțit gros, tîmp, nu mult încovoiat. PAMFILE, I. C. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎMPI, tîmpesc, vb. IV. 1. Refl. și (rar) intranz. A-și pierde inteligența, a se prosti, a deveni tîmpit. Ai tîmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine. SAHIA, N. 75. Aproape să mă tîmpesc și eu de prea multă admirațiune. CARAGIALE, O. III 145. ◊ Tranz. Declinațiunile latine și grece cu care ne tîmpesc la școală dau surtucarului o părere atît de mărită de propria lui inteligență. GHEREA, ST. CR. II 243. 2. Tranz. (Cu privire la instrumente ascuțite; mai ales figurat sau în contexte figurate) A toci (vîrful sau ascuțișul), a face tîmp, a știrbi. O, muză! Să începem a mai tîmpi condeiul. NEGRUZZI, S. II 216. ◊ Refl. Săgețile vicleșugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului. FILIMON, C. 91. ♦ Refl- Fig. A se domoli, a se stinge. Boala încetează, patimile se tîmpesc și liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÂMP ~ă (~i, ~e) 1) și substantival rar (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid; năuc. 2) reg. (despre obiecte de tăiat) Care are tăișul sau vârful ros și nu mai taie. /<sl. tonpu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tâmp a. netăios, tocit: cuțit tâmp [V. tâmpì].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) tîmp, -ă adj. (vsl. tompŭ, tocit; sîrb. tup, rus. tupóĭ, tocit, idiot). Tîmpit. Adv. În mod tîmpit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîmpésc v. tr. (d. tîmp orĭ vsl. *tompiti, sîrb. tupiti, rus. tupitĭ, a toci. V. și stîmpesc, o-, po- și ză-stîmpesc, stupaĭ). Tocesc, slăbesc (vechĭ): a-țĭ tîmpi condeĭu. Fig. Prefac în timp, idiotizez: beția l-a tîmpit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tâmpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpesc, 3 sg. tâmpește, imperf. 1 tâmpeam; conj. prez. 1 sg. să tâmpesc, 3 să tâmpească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tâmpi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpesc, imperf. 3 sg. tâmpea; conj. prez. 3 să tâmpească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tâmpi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tâmpesc, imperf. 3 sg. tâmpea; conj. prez. 3 sg. și pl. tâmpească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tâmp (pop., fam.) adj. m., pl. tâmpi; f. tâmpă, pl. tâmpe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tâmp (pop., fam.) adj. m., pl. tâmpi; f. tâmpă, pl. tâmpe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tâmp adj. m., pl. tâmpi; f. sg. tâmpă, pl. tâmpe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TÂMPI vb. 1. v. idiotiza. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂMPI vb. v. bate, birui, înfrânge, întrece, învinge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TÂMP adj., s. v. cretin, idiot, imbecil, tâmpit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
UNGHI TÂMPIT s. v. unghi obtuz.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tîmp adj., s. v. CRETIN. IDIOT. IMBECIL. TÎMPIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÎMPI vb. 1. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idiotiza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti. 2. a (se) îndobitoci, a (se) prosti, (pop.) a (se) năuci, (reg.) a (se) hăbăuci, (Transilv. și Olt.) a (se) tonti. (Viața pe care o duce l-a ~ de tot.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîmpi vb. v. BATE. BIRUI. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tâmp ≠ ager, deștept, inteligent, isteț, mintios
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tîmp (-pă), adj. – 1. Tocit, știrb. – 2. Obtuz, tont, prost. Sl. tąpŭ „obtuz” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 410; Byhan 336; Philippide, I, 460; Conev 39; Weigand, BA, II, 264; Candrea); dar coincide cu o rădăcină expresivă romanică, temp- (REW 8626), astfel că tîmpă, s. f. (coastă, deal), conservat mai ales ca toponim, se poate explica atît prin lat. sau mai bine (*timpa, cf. calabr. timpa „prăpastie”, timpariellu „muncel”, timpune „colnic”, campid. temba „bulgăre de pămînt”, sicil. timpa prăpastie, sp. atempa „pășuni în locuri joase”, cf. REW 8739; Drăganu, Dacor., I, 107; Rohlfs, ZRPh., LVII, 448; Tagliavini, Studii rum., III, 86; Iordan, BL, VI, 40; Corominas, I, 317); sau mai probabil, printr-o rădăcină expresivă internă, din aceeași familie cu lat. tumbae, mgr. δοῦμπα „tumul”, germ. stumpf „tocit”. Der. tîmpi, vb. (a roade, a toci; a idioți, a îndobitoci); tîmpeală (var. tîmpenie), s. f. (neghiobie, prostie, imbecilitate); tîmpiș, s. n. (înv., oblic); tîmpitor, adj. (care prostește); tupi (var. Mold., tuchi), vb. (a nivela; a năuci; a zăpăci; a ascunde, a tăinui), cu pierderea nazalității, cf. piti; tupila, vb. refl. (a se reduce, a se micșora), de la tupi ca pitula de la piti; tupiliș, adv. (pe ascuns, pe furiș), cf. pituliș. – Cf. întîmpina.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
tâmpi, tâmpescverb
- 1. A-și pierde sau a face să-și piardă inteligența, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: prosti
- Ai tîmpit, băiete, sau faci pe prostul cu mine. SAHIA, N. 75. DLRLC
- Aproape să mă tîmpesc și eu de prea multă admirațiune. CARAGIALE, O. III 145. DLRLC
- Declinațiunile latine și grece cu care ne tîmpesc la școală dau surtucarului o părere atît de mărită de propria lui inteligență. GHEREA, ST. CR. II 243. DLRLC
-
-
- O, muză! Să începem a mai tîmpi condeiul. NEGRUZZI, S. II 216. DLRLC
- Săgețile vicleșugului ei se tîmpiseră în inima de piatră a ciocoiului. FILIMON, C. 91. DLRLC
-
- Boala încetează, patimile se tîmpesc și liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293. DLRLC
-
-
etimologie:
- tâmp DEX '98 DEX '09
tâmp, tâmpăadjectiv
-
- Tîmp nu-i; se poartă cîteodată ca și cum ar fi în puterea sănătății. SADOVEANU, P. M. 17. DLRLC
- Spre orașul plin de turle Stau privind c-un aer tîmp. TOPÎRCEANU, P. 216. DLRLC
- Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. DLRLC
- Oarță rîdea tîmp, dezvelindu-și gingiile lăptoase. C. PETRESCU, R. DR. 237. DLRLC
- Ascultă gură-cască și cu ochi de tîmp. GALACTION, O. I 54. DLRLC
-
-
- Sinălăul este un cuțit gros, tîmp, nu mult încovoiat. PAMFILE, I. C. 43. DLRLC
-
etimologie:
- tonpŭ DEX '09 DEX '98
- tompa DEX '09 DEX '98