TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot, mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

tam-tam sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: -uri / E: fr tam-tam] 1 Instrument muzical de percuție constând dintr-un disc concav de metal, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice Si: gong. 2 Instrument muzical african asemănător cu toba. 3 Muzică executată cu un tam-tam. 4 (Fig) Zgomot mare Si: zarvă.

TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot mare, zarvă. – Din fr. tam-tam.

TAM-TAM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical (de origine chineză) constînd dintr-un disc concav de metal, care lovit cu un ciocănel vibrează, producînd sunete puternice. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă, lovit ca un tam-tam chinezesc... mă adusese la o disperare amară. GHICA, S. 74. 2. Instrument african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. Odraslele șefilor de trib african... prezidează festinurile cu dans, tam-tam și torțe de rășină. C. PETRESCU, R. DR. 101. ♦ Fig. Zgomot mare, vacarm, zarvă. Neîntrerupt, se revarsă tam-tamul sălbatic al țăranilor în luptă cu jivinile pădurii. BOGZA, C. O. 249.

TAM-TAM s.n. 1. Instrument muzical de origine chinezească, compus dintr-un disc metalic care vibrează la loviturile unui ciocănel, producînd un sunet din ce în ce mai puternic; gong. 2. Instrument muzical african asemănător tobei; muzica executată la un astfel de instrument. ♦ (Fig.) Zgomot mare, gălăgie, vacarm. [< fr. tam-tam].

TAM-TAM s. n. 1. instrument muzical de percuție, asemănător gongului, dar mai mare și cu un timbru mai grav. 2. tobă de lemn de origine africană care produce două sunete de înălțimi diferite; muzica executată. 3. (fig.) zgomot mare; gălăgie, vacarm. ◊ (fig.) protest zgomotos. (< fr. tam-tam)

TAM-TAM ~uri n. 1) Instrument muzical de percuție constând dintr-o placă circulantă de metal, suspendată vertical, care se bate cu un ciocănel. 2) Tobă de lemn, de origine africană. 3) Muzică executată la o astfel de tobă. 4) fig. Zgomot mare; zarvă; vacarm. /<fr. tam-tam

tam-tam n. un fel de țimbală orientală ce produce prin lovire un sunet pătrunzător: răsunetul metalic al tam-tamului de bronz AL.

*tam-tám interj. care arată sunetu unuĭ instrument muzical izbit (daĭra, tobă, chitară depărtată ș. a.). S. n., pl. urĭ. Un fel de talger muzical (în Extremu Orient) în care se izbește c’o măcĭucă moale. V. gong.

tam-tam s. n., pl. tam-tamuri

tam-tam s. n., pl. tam-tamuri

tam-tam s. n., pl. tam-tamuri

tam-tam

TAM-TAM s. v. hărmălaie.

tam-tam, instrument de percuție* idiofon, de origine asiatică, folosit inițial într-un cadru ceremonial. Este un fel de gong* de forma unui disc mare, din bronz, puțin bombat, cu marginile ușor îndoite spre interior. T. are diferite dimensiuni, de la 60-120 cm³, de unde și cele trei categorii: mare, mijlociu și mic. Este suspendat cu o coardă (de obicei din mătase) pe un suport și lovit cu un ciocan învelit cu piele sau cu postav. În orch. simf. a fost introdus de către Jean-François Lesueur în opera sa Ossian (1804).

a bate tam-tamul expr. a dezvălui lumii întregi un secret; a bârfi.

a face tam-tam (în jurul cuiva / a ceva etc.) expr. 1. a lăuda (pe cineva / pe ceva etc.). 2. a exagera importanța sau valoarea (cuiva / a ceva).

radio tam-tam expr. (deț.) deținut bine informat în legătură cu evenimentele din penitenciar.