talian¹ sn [At: (a. 1829) CR, 304²/31 / V: (reg) dal~ / P: ~li-an / Pl: ~e, ~uri / E: ngr ταλιάνι, rs тальян, tc dalyan] (Reg) 1 Loc îngrădit în apa unui râu sau în mare, folosit pentru pescuit. 2 Năvod mare fixat cu ancore și cu piloți, folosit la prinderea în cantități mari a peștilor migratori.

TALIAN, taliane și talianuri, s. n. (Regional) Năvod mare fixat cu ancore și piloți, folosit mai ales la prinderea scrumbiilor. Cei mai mari învățau să dreagă plășile talianelor. DUMITRIU, P. F. 220.

talian n. unealtă mare de pescuit pe coastele Mării Negre. [Origină necunoscută].

2) talián și dalián n., pl. e (turc. dalian, ĭaz, loc îngrădit în rîŭ saŭ în mare de pescuit; ngr. taliáni; rus. taliĭán). Dobr. Năvod marin fixat cu ancore și cu piloțĭ și în care peștele intră ca într’o capcană.

dalian sn vz talian

talant⁶ sn vz tălam

tălam s [At: LB / V: (îrg) talant, ~lian / E: ns cf mg talám] (Îrg) 1 (Șîf talant; îe) A-i fi (cuiva) ~ A-i fi rușine. 2 (Îae) A-i fi lehamite de ceva. 3 (Îe) A-i fi (cuiva) ~lian A i se părea ceva ciudat Si: a se mira.

tălian² s vz tălam

dalián V. talian 2.

!talian (reg.) (desp. -li-an) s. n., pl. taliene (desp. -li-e-)

talian (reg.) (-li-an) s. n., pl. taliane

talian s. n. (sil. -li-an), pl. taliane

talian (năvod) s. n., pl. taliane

talian, -ă (= italian) s. m. și f., adj., pl. talieni, -e

talian (-ne), s. n. – Năvod. Tc. talian (Scriban), cf. ngr. ταλίανι, rus. talijan (Candrea).

talian s.n. (reg.) 1. loc îngrădit de ape (râu, mare) pentru pescuit. 2. năvod mare.

talian, talieni, s.m. – Italian. ♦ (top.) Dealul Talianului, în Săcel (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Talian, Tallian, nume de familie (31 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din etnonimul italian, prin afereză; cf. srb. Talijan, alb. Talian, magh. Talián (Scriban).