5 intrări
55 de definiții
din care- explicative (32)
- morfologice (6)
- relaționale (10)
- etimologice (2)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TALER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. taler.
TALER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în Țările Române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taler2 sn [At: (a. 1778) IORGA, S. D. VIII, 3 / Pl: ~e / E: ger dal Taller] 1 Vas plat de lemn, de lut ars, de faianță sau de metal, din care se mănâncă sau care se folosește la bucătărie Si: talger (1), (îrg) tas1 (9), (reg) taier (1), tipsie (10). 2 Tavă (5). 3 (Pfm; îe) A se înfrupta din ~ul (cuiva) A trăi din munca altuia. 4 (Pop; îe) A mânca pâine și sare dintr-un (sau, rar, pe un) ~ cu (cineva) A trăi împreună cu cineva. 5 (Pop; îae) A împărți binele și răul cu cineva 6 (îe) A umbla cu ~ul A umbla pentru a strânge bani. 7 (Fam; îe) A îngropa (pe cineva) cu ~ul A înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. 8 (Pop; îe) A cere cu ~ul A cerși (2). 9 Disc al unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile Si: platan2, talger (4), (reg) taier (7), (îrg) tas1 (10). 10 (Muz) Talger (5). 11 Piesă subțire de metal, lemn etc., de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte având diverse utilizări în tehnică. 12 Țintă mișcătoare, confecționată dintr-un material casabil, care se utilizează în tirul sportiv. 13 (Lpl) Probă sportivă în cadrul tirului, care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere2 (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taler1 sm [At: (a. 1581) CUV. D. BĂTR. I, 28/17 / Pl: ~i, (înv) ~e sn / E: ger Taler] (Iuz) 1 Monedă (austriacă) de argint care a circulat în trecut și în țările române. 2 (Îs) ~ cu două fețe Om ipocrit. 3 Dare plătită de oștenii din corpul de călăreți sau de pedestrași din vechea armată a Țării Românești, numiți roșii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TALER2, taleri, s. m. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în țările române. ◊ Expr. Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. [Pl. și: (n.) talere] – Din germ. Taller.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TALER1, talere, s. n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile; tas. 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. ♦ (La pl.) Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere1 (5). – Cf. bg. taler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TALER2, talere, s. n. 1. (Astăzi rar) Vas întins (de lemn, de pămînt ars, de porțelan sau de metal) în care se mănîncă sau care se folosește la bucătărie; talger. V. farfurie. Cumpărau din obor talere de lemn. PAS, Z. I 170. Îi puse talerul dinainte și privi cu plăcere pe Ionuț cum rupe cu dinții albi și tari ca de oțel, dintr-un picior de găină friptă. SADOVEANU, F. J. 339. În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141. Maică-sa i-o fi dat Astă-seară de cinat Dintr-un taler nespălat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. ◊ Expr. A mînca pîine și sare dintr-un (rar pe un) taler cu cineva v. pîine. ♦ Tavă, tabla, talger. ◊ Expr. A umbla cu talerul = a umbla să strîngă bani, a face chetă, colectă. A cere cu talerul = a cerși. A îngropa (pe cineva) cu talerul = a înmormînta pe cineva cu fonduri strînse prin colectă publică. 2. Disc, platou, talger de balanță. ◊ Fig. Nu vezi cum s-agață dimonii de talerul drepților? DELAVRANCEA, la CADE. 3. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două discuri de alamă întrebuințate într-o fanfară sau o orchestră pentru a marca (prin lovirea unuia de celălalt) ritmul sau cadența; talger. 4. Piesă subțire de metal, de lemn sau de alt material, de formă aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrînte. Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite, cazane de locomotivă... blocuri, șasiuri... cu talerele pătrunse unu-n altul. GALAN, B. I 23.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TALER1, taleri, s. m. (Învechit) Monedă de argint (mai ales austriacă), care a circulat în trecut și în țările romîne. Au pieptul ele Alb de taleri și mărgele. COȘBUC, P. I 95. O mie de taleri, sau trei sute de galbeni, îi mai tot una. KOGĂLNICEANU, S. 102. Semnul în care ținte... nu era mai mare decît un taler. DRĂGHICI, R. 152. ◊ Expr. Taler cu două fețe v. față (II 1). – Pl. și: (n.) talere (BĂLCESCU, O. II 276).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TALER2 ~i m. Monedă austriacă de argint cu circulație și în țările române. ◊ ~ cu două fețe om fățarnic; ipocrit; prefăcut. /<germ. Taler
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TALER1 ~e n. 1) Vas plat (de metal, de lut sau de lemn) din care se mănâncă; farfurie plată. 2) Fiecare dintre cele două discuri ale unei balanțe. 3) mai ales la pl. Instrument muzical de percuție, alcătuit din discuri de alamă puțin concave, care, fiind lovite unul de altul, marchează ritmul sau cadența într-o orchestră. 4) Disc de argilă arsă care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. 5) la pl. Probă sportivă care constă în trageri cu arma de vânătoare în astfel de discuri. /<germ. Taller
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
taler n. 1. disc lătăreț: a umbla (cere) cu talerul; cu talerul, cu bani strânși din pomană: sgârcitul pe care îl îngropară cu talerul pârliții de mahalagii CAR.; 2. disc de balanță; 3. farfurie: taler întins, adânc; fig. taler cu două fețe, ipocrit. [Nemț. TELLER, printr’un intermediar slav (v. talger)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taler m. 1. veche monedă de argint, în valoare de 52 bani; 2. monedă germană prețuind 3 lei 75 bani. [Nemț. (JOACHIMS) THALER, monedă bătută în valea sf. Ioachim din Boemia, v. ioachim].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) táler n., pl. e (d. germ. teller, pin mijlocirea unuĭ cuv. slav, ca nsl. taljer, rut. talir, taril. Ngr. taléri, d. it. tagliere [d. tagliare, a tăĭa], fund de tăĭat carne [de unde s’a dezvoltat înț. de „farfurie”, care poate fi și un simplu fund], de unde vine germ. teller. Pol. talerz, de unde vine mold. talger). Vest. Farfurie întinsă. Conținutu uneĭ farfuriĭ: un taler de colivă. Fig. Taler cu doŭă fețe, om ipogrit. Disc (de adunat baniĭ contribuitorilor, de umblat cu cheta): a umbla cu taleru, a fi îngropat cu taleru (adică „cu discu, pin chetă publică”). Disc, terezie tas (de balanță). Disc supțire de alamă care se izbește de alt disc ca să sune în fanfară (chinval). – În Ban. Olt. Serbia táĭer (ung. tányer). V. bild.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) táler m. (germ. thaler, vechĭ Ioachimsthaler, taler bătut în valea sfîntuluĭ Ioachim, în Bohemia. V. dolar). O veche monetă austriacă de argint (sec. 17-18 și maĭ încoace) în valoare de 133 de banĭ apoĭ de 52, apoĭ de 40 de așpri. (La 1600 trebuĭaŭ 80 de bănuțĭ noĭ de argint p. un taler. Ĭorga, Negoț, 219). Se numea și ioachim. În Germania, pînă după războĭu mondial, pĭesa de treĭ mărcĭ (3 fr. 75).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau bazele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (pentru a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. și f. = (pop. și fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
linge [At: CORESI, EV. 361 / Pzi: ling / E: ml lingere] 1 vt (D. animale; pex d. oameni) A trece în mod repetat cu limba peste ceva. 2 vt (Pop; dep; îe) A ~ unde a scuipat A-și schimba în bine atitudinea față de ceva blamat înainte. 3 vt (Îe) A ~ în bot pe cineva A linguși (1). 4 vr (Pop; îe) A se ~ în bot (cu cineva) A se săruta cu cineva. 5 vt (Pop) A linguși (1) pe cineva. 6 vt (Pop; îe) A ~ mâna (sau mâinile, laba) cuiva A manifesta servilism față de cineva, sărutându-i, insistent, mâna. 7 vt (Pop; îe) A ~ picioarele (sau cizma, cizmele) cuiva A se umili în fața cuiva. 8 vt (D. animale; pgn, d. oameni) A se hrăni luând mâncarea prin atingeri repetate cu limba. 9-10 vtr (Pfm; îe) A-și ~ degetele (sau, buzele, botul) ori a se ~ pe degete (sau pe buze) A trece cu limba peste degete sau peste buze, pentru a lua ultimele resturi ale unui aliment care produce o deosebită plăcere celui care l-a mâncat. 11 vt (Pfm; îe) A-și – buzele A-și manifesta o dorință sau o poftă mare pentru ceva de mâncare. 12 vt (Reg; îe) A ~ melesteul A fi foarte sărac. 13 vt (Îae) A fi foarte zgârcit. 14 vt (Îvp; îe) A ~ talerele A fi lipsit de importanță. 15 vt (Înv; îe) A ~ țărână (sau lut) A nu avea nici o scăpare. 16 vt (Îe) A putea ~ mac (sau miere) undeva A fi un loc foarte curat, datorită hărniciei proprietarului. 17 vt (Fam; îc) ~-blide (sau ~-taler, ~-talere, ~-talger, ~-talgere, ~-tipsia) Persoană lipsită de demnitate, care trăiește pe seama altora. 18 vr (Îe) A se ~ pe bot de ceva A fi nevoit să renunțe la ceva. 19 vt A mânca tot ce i s-a oferit cu lăcomie. 20 vt (Reg; d. molii) A roade. 21 vrp (Reg; fig) A fi valorificat. 22 vt (Reg) A fura. 23 vr (Îvr) A se șterge. 24 vi (Reg; pcf) A ninge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selăr s vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seler sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țalăr sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țalear sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăgler sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țălăr sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țăler sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țelăr sn vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeler sm [At: MOLNAR, D. 382/24 / V: ~lăr, ~ă sf, ~lir, țălăr, țăl-, țalăr, țalear, țăgler, ze~ (A și: zeler), se~, selăr, ce~ / Pl: ~i, (rar) ~e sn / E: săs zäller, ger Sellerie, mg celler] (Bot; Trs; Buc; șîs seler de grădină) Țelină1 (1) (Apium graveolens).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeleră sf vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țelir sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zeler sm vz țeler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGE, ling, vb. III. Tranz. 1. (Despre animale) A trece cu limba peste ceva; a șterge sau a netezi cu limba ceva. 2. A atinge cu limba (în mod repetat) ceva de mâncare, a lua cu limba mâncarea. ◊ Expr. A-și linge degetele (sau buzele) ori (refl.) a se linge pe degete (sau pe buze) = a trece cu limba peste buze sau degete (spre a lua și ultimele resturi după ce a mâncat ceva bun sau ca manifestare a unei pofte mari, a unei senzații de plăcere etc.). ◊ Compus: linge-blide (sau -talgere, -talere) s. m. = (fam.) om care trăiește pe socoteala altora; parazit, om de nimic. 3. (Fam.) A linguși cu slugărnicie. – Lat. lingere.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
LINGE-TALGER s. m. (Neobișnuit) Linge-blide. Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
linge-talere m, lingău. [Modelat după germ. Tellerlecker].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
linge-tálere m., pl. tot așa. Lingăŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
taler1 (monedă veche) s. m., pl. taleri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
taler2 (vas; talger) s. n., pl. talere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
taler2 (vas, talger) s. n., pl. talere
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
taler1 (monedă veche) s. m., pl. taleri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
taler (monedă) s. m., pl. taleri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
taler (vas) s. n., pl. talere
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TALER s. 1. v. farfurie. 2. disc, platan, platou, talger, tas, terezie, (înv. și reg.) scăfă, (reg.) taier. (~ al unei balanțe.) 3. v. talger. 4. (SPORT; la pl.) skeet. (A câștigat proba de ~e, la tir.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TALER s. 1. farfurie, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. și Olt.) taier. (Mănîncă din același ~ amîndoi.) 2. disc, platou, talger, tas, (înv. și reg.) scafă, (reg.) taier. (~ al unei balanțe.) 3. (MUZ.) cimbal, talger, (înv.) chimval.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LINGE-TALERE s. v. parazit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LINGE-TALGERE s. v. parazit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SELER s. v. țelină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚELER s. v. țelină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
linge-talere s. v. PARAZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
linge-talgere s. v. PARAZIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
seler s. v. ȚELINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țeler s. v. ȚELINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
taler (-re), s. n. – 1. Farfurie de lemn, castron, tavă. – 2. Platou, disc de balanță. – 3. Piesă de protecție cu diverse utilizări. – Var. talger. Mr. talir. It. tagliere sau germ. Teller (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 399; REW 8542), cf. pol. talerz, rut. talir, ngr. ταλέρι, sb. taljer (› Trans., tăer(iu), Olt. taer), sb. tanjir (› Banat tăneriu). Var. talger nu a fost explicată.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taler (-ri), s. m. – Veche monedă germană. – Mr. taler. Germ. Thaler (Borcea 214). Sec. XVI.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
taler, talere, s.n. – (reg.) Monedă de argint (austriacă / germană), care a circulat în țările românești: „Ban vechiu, valora 25 de grițari, adică 50 de fileri. Coroana se numește tăleriță, mai ales în satele de munte, unde conservatorismul poporului e mai puternic” (Țiplea, 1906); „C-o vândut asară boi / Și-o căpătat talere noi / Și mi-o dat și mie doi” (Bilțiu, 1990: 137). – Din germ. Taller „monedă” (sec. XVI) (Șăineanu, Scriban; Borcea, cf. DER; DEX, MDA).[1]
- Genul s.n. pare neverosimil. Chiar și forma talere menționată în citat este asociată cu „doi”, ca un s.m. — gall
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
taler, -e, s.n. – Monedă de argint (austriacă / germană), care a circulat în țările românești: „Ban vechiu, valora 25 de grițari, adică 50 de fileri. Coroane se numește tăleriță, mai ales în satele de munte, unde conservatorismul poporului e mai puternic” (Țiplea 1906); „C-o vândut asară boi / Și-o căpătat talere noi / Și mi-o dat și mie doi” (Bilțiu 1990: 137). – Din germ. Taller, magh. tallér.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Taler cu două fețe – De pe vremea cînd talerul (vechea monedă austriacă de argint) a circulat și-n țara noastră (sec. XVII-XIX), a rămas comparația pentru omul ipocrit. „Arată năravul fățarnicului ce se schimbă cînd p-o față, cînd pe alta” (I. Golescu). „Talerul cu două fețe”, adică omul viclean și prefăcut „pe din față te laudă și către alții te hulește” (I. Zane). Comparația se datorește faptului că metalul lucios suflat pe taler s-a cojit repede și a ieșit la iveală fața de metal prost. Vezi: A-și da arama pe față și Ianus. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a fi taler cu două fețe expr. a fi ipocrit / fățarnic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
taler cu două fețe expr. om ipocrit / fățarnic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
taler, talerisubstantiv masculin
- 1. Monedă de argint (austriacă) care a circulat în trecut și în Țările Române. DEX '09 DLRLC
- Au pieptul ele Alb de taleri și mărgele. COȘBUC, P. I 95. DLRLC
- O mie de taleri, sau trei sute de galbeni, îi mai tot una. KOGĂLNICEANU, S. 102. DLRLC
- Semnul în care ținte... nu era mai mare decît un taler. DRĂGHICI, R. 152. DLRLC
- Taler cu două fețe = om prefăcut, ipocrit, fals. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- comentariu Plural și: talere. DLRLC
etimologie:
- Taller DEX '09 DEX '98
taler, taleresubstantiv neutru
- 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cumpărau din obor talere de lemn. PAS, Z. I 170. DLRLC
- Îi puse talerul dinainte și privi cu plăcere pe Ionuț cum rupe cu dinții albi și tari ca de oțel, dintr-un picior de găină friptă. SADOVEANU, F. J. 339. DLRLC
- În mijloc sta așezată o masă cu șapte talere de aur greu, cu mîncăruri din care se ridicau aburi de deosebite mirodenii. CARAGIALE, P. 141. DLRLC
- Maică-sa i-o fi dat Astă-seară de cinat Dintr-un taler nespălat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 100. DLRLC
-
- A umbla cu talerul = a umbla să strângă bani, a face chetă, colectă. DLRLC
- A cere cu talerul = cerși. DLRLCsinonime: cerși
- A îngropa (pe cineva) cu talerul = a înmormânta pe cineva cu fonduri strânse prin colectă publică. DLRLC
-
-
- 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanțe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutățile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu vezi cum s-agață dimonii de talerul drepților? DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
-
- 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave, folosite în fanfară sau în orchestre, care, prin lovirea unuia de celălalt, produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: talger
- 4. Piesă subțire de metal, de lemn etc., de formă plată și aproximativ rotundă, cu gura foarte largă și cu marginile drepte sau răsfrânte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zăceau acolo, amestecate în stive nesfîrșite, cazane de locomotivă... blocuri, șasiuri... cu talerele pătrunse unu-n altul. GALAN, B. I 23. DLRLC
-
- 5. Disc de pământ ars sau de asfalt, care servește ca țintă mobilă în tirul sportiv. DEX '09 DEX '98
- 5.1. Probă sportivă din cadrul tirului care constă în trageri cu arme de vânătoare cu alice în talere. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- taler DEX '09 DEX '98
linge-talgere, linge-talgere / linge-talere, linge-taleresubstantiv masculin invariabil linge-talgere, linge-talgere / linge-talere, linge-taleresubstantiv feminin invariabil
- 1. Om care trăiește pe socoteala altora; om de nimic. DEX '09 DLRLCsinonime: linge-blide parazit
- Ian ascultă, măi linge-talger. ALECSANDRI, T. 1329. DLRLC
-