taftaluc sm [At: (a. 1776) ap. N. A. BOGDAN, C. M. 68 / V: (înv) ~lâc, tahtalâc, (reg) ~ug / Pl: ~uci / E: tc *tahtahk] (Mol) 1 Buștean din care se fac plutele. 2 Bârna care se pune deasupra ușilor și ferestrelor, pentru ca peretele să fie cât mai rezistent. 3 Lemn scurt și gros pe care se rostogolesc buștenii Si: căpătâi. 4 Par mic cu care se dau pietrele jos din căruță. 5 (Șîf taftalug) Tăvălug (1) făcut dintr-un lemn cilindric, cu care se sfărâmă bulgării de pământ rămași după grăpat.

taftalâc sm vz taftaluc

taftalug sm vz taftaluc

tahtalâc sm vz taftaluc

taftalâc n. Mold. butuc necioplit pentru plute: într’o plută intră 22 de taftalâcuri [Tras din turc. TAHTÁ, scândură].

taftalîc (vechĭ) și taftalúc m. (din maĭ vechĭu tahtalîc, d. turc. tahtalyk, depozit de scîndurĭ, scîndurărie, d. tahta, pers. tahte, scîndură). Mold. Bilă, grindă de brad colosală: o plută de taftalucĭ.

tahtalîc, V. taftalîc