18 definiții pentru taburet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.

taburet sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~el, tamburel, tămburel sf, (îrg) sf / Pl: ~e / E: fr tabouret] 1 Scăunel fără spătar și fără brațe. 2 Scăunel foarte scund, pe care își ține picioarele o persoană care stă pe scaun. 3 (Spc) Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv pentru înălțare și coborâre, pe care stă cel care cântă la pian. 4 (Reg; îf taburele) Pedalele războiului de țesut.

TABURET, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. În fața divanului, gheridoane occidentale, fotolii și taburete. CĂLINESCU, N. 9. Gata, papa! sări Annie de pe taburet, aruncînd o ultimă privire în oglindă. C. PETRESCU, C. V. 169. ♦ Scăunel fără spătar, care poate fi înălțat sau coborît și pe care stă persoana care cîntă la pian. Elvira încetă, se învîrti pe taburetul de la pian și zîmbi. DUMITRIU, B. F. 45. Se așeză pe taburet și se aplecă apoi din nou, concentrat și distins deasupra pianului. CAMIL PETRESCU, N. 107. ♦ Scăunel foarte scund, pus în fața unui fotoliu sau a unei canapele, pentru a susține picioarele persoanei așezate.

TABURET s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. [Pl. -te. / < fr. tabouret].

TABURET s. n. scăunel rotund sau pătrat, fără spetează. (< fr. tabouret)

TABURET ~e n. 1) Scaun mic, fără spătar și fără brațe. 2) Scaun rotund, fără spetează, folosit pentru a sta la pian. /<fr. tabouret

taburet n. 1. scaun fără brațe nici spate; 2. scăunel de pus sub picioarele celui ce șade (= fr. tabouret).

*taburét n., pl. e (fr. tabouret, d. tabour, azĭ tambour, tobă, tambur. V. tambour 2). Scăunel fără răzemătoare, întrebuințat maĭ ales la rezemat picĭoarele. – Vulg. taburel.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taburel (-ele), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf.

Intrare: taburet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taburet
  • taburetul
  • taburetu‑
plural
  • taburete
  • taburetele
genitiv-dativ singular
  • taburet
  • taburetului
plural
  • taburete
  • taburetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taburel
  • taburelul
  • taburelu‑
plural
  • taburele
  • taburelele
genitiv-dativ singular
  • taburel
  • taburelului
plural
  • taburele
  • taburelelor
vocativ singular
plural
tămburel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tamburel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
taburetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

taburet, taburetesubstantiv neutru

  • 1. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: scăunel
    • format_quote În fața divanului, gheridoane occidentale, fotolii și taburete. CĂLINESCU, N. 9. DLRLC
    • format_quote Gata, papa! sări Annie de pe taburet, aruncînd o ultimă privire în oglindă. C. PETRESCU, C. V. 169. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Elvira încetă, se învîrti pe taburetul de la pian și zîmbi. DUMITRIU, B. F. 45. DLRLC
      • format_quote Se așeză pe taburet și se aplecă apoi din nou, concentrat și distins deasupra pianului. CAMIL PETRESCU, N. 107. DLRLC
    • 1.2. prin specializare Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.