3 definiții pentru taburel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

taburel sn vz taburet

*taburét n., pl. e (fr. tabouret, d. tabour, azĭ tambour, tobă, tambur. V. tambour 2). Scăunel fără răzemătoare, întrebuințat maĭ ales la rezemat picĭoarele. – Vulg. taburel.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

taburél (-éle), s. n. – Scăunel fără spătar. – Var. taburet. Fr. tabouret, cu schimb de suf.

Intrare: taburel
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • taburel
  • taburelul
  • taburelu‑
plural
  • taburele
  • taburelele
genitiv-dativ singular
  • taburel
  • taburelului
plural
  • taburele
  • taburelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)