2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tabula sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: ger Tabulaten cf lat tabulatum] (Zlg) 1 (Lpl) Subclasă de celenterate antozoare fosile caracterizată prin forma tabulară a caliciilor. 2 Animal din subclasa tabulate (1).

TABULÁ vb. I. tr. (Mat.) A pune în tabele; a face o tabulare. [< it. tabulare].

TABULÁ vb. tr. (mat.) a pune în tabele; a face tabulare. (< fr. tabuler)

TÁBULA: ~ rasa se spune despre cineva care nu știe absolut nimic. ◊ A face ~ a renunța la anumite păreri pentru a adopta altele. /Cuv. lat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabulá vb., ind. prez. 1 sg. tabuléz, 3 sg. și pl. tabuleáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TABULÁTA (< lat. tabullatum „scândură, strat”) subst. (PALEONT.) Subclasă de celenterate antozoare fosile, caracterizată prin forma tubulară a caliciilor și prin prezența pereților despărțitori transversali; au trăit din Silurian până în Cretatic.

Intrare: tabulată
tabulată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tabulat
tabulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulat
  • tabulatul
  • tabulatu‑
  • tabulată
  • tabulata
plural
  • tabulați
  • tabulații
  • tabulate
  • tabulatele
genitiv-dativ singular
  • tabulat
  • tabulatului
  • tabulate
  • tabulatei
plural
  • tabulați
  • tabulaților
  • tabulate
  • tabulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)