6 definiții pentru tabulație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tabulație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: ns cf it tabulazione, lat tabulatio] Adunare făcută cu ajutorul unui calculator Si: tabulare.

TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio].

TABULÁȚIE s. f. tabulare. (< fr., engl. tabulation, lat. tabulatio)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tabuláție s. f., g. -d. art. tabuláției


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tabuláție, tabulații, (tăbulație, tablău), s.f. – Carte funciară, cadastru: „Au măsurat pământu’ și de-atunce s-o făcut tăbulațiile” (Papahagi, 1925: 324). – Et. nes., cf. it. tabulazione, lat. tabulatio (MDA).

tabuláție, -i, (tăbulație, tablău), s.f. – Carte funciară, cadastru: „Au măsurat pământu’ și de-atunce s-o făcut tăbulațiile” (Papahagi 1925: 324). – Din tablă „tabel, indice” + -ație.

Intrare: tabulație
tabulație substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabulație
  • tabulația
plural
genitiv-dativ singular
  • tabulații
  • tabulației
plural
vocativ singular
plural