2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tabon1 sn vz taban1

tabón și tabún n., pl. urĭ și oane (rus. rut. tabún). Est. Cîrd mare de vite duse la tăĭetoare, la ĭarmaroc ș. a.: se buntuluĭa ca bivolu’n tabon! – Tabon în rev. I. Crg. 3, 346. Btș. În Ml. tabon, 1. izlaz; 2. locu cît poate paște un cal priponit.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tabón (-oáne), s. n. – (Mold.) Turmă, cîrd. – Var. tabun. Pol., rus. tabun (Tiktin).[1]

  1. Var. tabun cf. def. din Dicționarul de Sinonime, NODEX și DEX’98. — blaurb.
Intrare: tabon
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tabon
  • tabonul
  • tabonu‑
plural
  • taboane
  • taboanele
genitiv-dativ singular
  • tabon
  • tabonului
plural
  • taboane
  • taboanelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăbon
tăbon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)