2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.

tăvăluci v vz tăvălugi

tăvălugi vt [At: TDRG / V: ~uci, (reg) tăfă~, trăv~ / Pzi: ~ugesc / E: tăvălug] A trece cu tăvălugul (1) peste arătură sau peste pietrișul unui drum.

TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul. – Din tăvălug.

TĂVĂLUCÍ vb. IV v. tăvălugi.

TĂVĂLUGÍ, tăvălugesc, vb. IV. Tranz. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum cu tăvălugul. -Variantă: tăvălucí vb. IV.

A TĂVĂLUGÍ ~ésc tranz. (terenuri, suprafețe) A lucra cu tăvălugul. /Din tăvălug

tăvălucésc și -gésc v. tr. (d. tăvăluc). Netezesc cu tăvălucu, cilindrez. V. vălătucesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăvălugí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugésc, imperf. 3 sg. tăvălugeá; conj. prez. 3 să tăvălugeáscă

tăvălugí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăvălugésc, imperf. 3 sg. tăvălugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăvălugeáscă

Intrare: tăvălucire
tăvălucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăvălucire
  • tăvălucirea
plural
  • tăvăluciri
  • tăvălucirile
genitiv-dativ singular
  • tăvăluciri
  • tăvălucirii
plural
  • tăvăluciri
  • tăvălucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăvălugi
verb (VT407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăvălugi
  • tăvălugire
  • tăvălugit
  • tăvălugitu‑
  • tăvălugind
  • tăvălugindu‑
singular plural
  • tăvălugește
  • tăvălugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăvălugesc
(să)
  • tăvălugesc
  • tăvălugeam
  • tăvălugii
  • tăvălugisem
a II-a (tu)
  • tăvălugești
(să)
  • tăvălugești
  • tăvălugeai
  • tăvălugiși
  • tăvălugiseși
a III-a (el, ea)
  • tăvălugește
(să)
  • tăvălugească
  • tăvălugea
  • tăvălugi
  • tăvălugise
plural I (noi)
  • tăvălugim
(să)
  • tăvălugim
  • tăvălugeam
  • tăvălugirăm
  • tăvălugiserăm
  • tăvălugisem
a II-a (voi)
  • tăvălugiți
(să)
  • tăvălugiți
  • tăvălugeați
  • tăvălugirăți
  • tăvălugiserăți
  • tăvălugiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăvălugesc
(să)
  • tăvălugească
  • tăvălugeau
  • tăvălugi
  • tăvălugiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăvăluci
  • tăvălucire
  • tăvălucit
  • tăvălucitu‑
  • tăvălucind
  • tăvălucindu‑
singular plural
  • tăvălucește
  • tăvăluciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăvălucesc
(să)
  • tăvălucesc
  • tăvăluceam
  • tăvălucii
  • tăvălucisem
a II-a (tu)
  • tăvălucești
(să)
  • tăvălucești
  • tăvăluceai
  • tăvăluciși
  • tăvăluciseși
a III-a (el, ea)
  • tăvălucește
(să)
  • tăvălucească
  • tăvălucea
  • tăvăluci
  • tăvălucise
plural I (noi)
  • tăvălucim
(să)
  • tăvălucim
  • tăvăluceam
  • tăvălucirăm
  • tăvăluciserăm
  • tăvălucisem
a II-a (voi)
  • tăvăluciți
(să)
  • tăvăluciți
  • tăvăluceați
  • tăvălucirăți
  • tăvăluciserăți
  • tăvăluciseți
a III-a (ei, ele)
  • tăvălucesc
(să)
  • tăvălucească
  • tăvăluceau
  • tăvăluci
  • tăvăluciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăvălugi tăvăluci

  • 1. A trece cu tăvălugul peste arătură sau peste pietrișul unui drum, a strivi bulgării unui drum sau a netezi și a îndesa pământul cu tăvălugul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • tăvălug
    surse: DEX '98 DEX '09