8 definiții pentru tăujer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăujer sn [At: CIHAC II, 405 / P: tă-u~ / V: (reg) tau~, taunj~, ~jar, ~jel, ~unjar, ~unj~, tânjar, tănj~, teu~ / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Unealtă ciobănească în formă de lopățică sau de băț ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare, când se fierbe pentru a se face urdă Si: (reg) tămânjer (1). 2 Băț (1). 3 Lovitură dată cu tăujerul (2). 4 (Dep) Om leneș.

TĂUJÉR, tăujere, s. n. Tămînjer. Operația mestecării jintuitului cu tăujerul sau șterțul se cheamă urdeală. PAMFILE, I. C. 34.

TĂUJÉR, tăujere, s. n. Tămânjer.

tăujer n. Mold. 1. băț cu care se mestecă jintița în ceaun; 2. fam. ciomag: i-a croit câteva tăujere pe spinare. [Origină necunoscută].

tăujár (vest) și -jér, tămînjér (est) n., pl. e (cp. cu turjan orĭ cu tăunjesc). Băț ramificat orĭ lopățică de amestecat zeru ca să nu se prindă urda de căldare, și să ĭasă afumată (șterț). Iron. Cĭomag, vlaĭog. Lovitură de cĭomag: ĭ-a tras un tăujar. V. fercheteŭ.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂUJÉR s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

tăujer s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tăujér (-re), s. n. – Băț, nuia; epitet dat unui om de nimic. – Var. tăujăr(iu), teujer, tăunjer. Mag. tozser (Gáldi, Dict., 163). – Der. tăunji, vb. (a bate, a lovi).

Intrare: tăujer
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăujer
  • tăujerul
  • tăujeru‑
plural
  • tăujere
  • tăujerele
genitiv-dativ singular
  • tăujer
  • tăujerului
plural
  • tăujere
  • tăujerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)