8 definiții pentru tăujer

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăujer sn [At: CIHAC II, 405 / P: tă-u~ / V: (reg) tau~, taunj~, ~jar, ~jel, ~unjar, ~unj~, tânjar, tănj~, teu~ / Pl: ~e / E: nct] (Reg) 1 Unealtă ciobănească în formă de lopățică sau de băț ramificat la un capăt, cu care se amestecă zerul în căldare, când se fierbe pentru a se face urdă Si: (reg) tămânjer (1). 2 Băț (1). 3 Lovitură dată cu tăujerul (2). 4 (Dep) Om leneș.

TĂUJÉR, tăujere, s. n. Tămînjer. Operația mestecării jintuitului cu tăujerul sau șterțul se cheamă urdeală. PAMFILE, I. C. 34.

TĂUJÉR, tăujere, s. n. Tămînjer.

tăujer n. Mold. 1. băț cu care se mestecă jintița în ceaun; 2. fam. ciomag: i-a croit câteva tăujere pe spinare. [Origină necunoscută].

tăujár (vest) și -jér, tămînjér (est) n., pl. e (cp. cu turjan orĭ cu tăunjesc). Băț ramificat orĭ lopățică de amestecat zeru ca să nu se prindă urda de căldare, și să ĭasă afumată (șterț). Iron. Cĭomag, vlaĭog. Lovitură de cĭomag: ĭ-a tras un tăujar. V. fercheteŭ.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂUJÉR s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

tăujer s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tăujér (-re), s. n. – Băț, nuia; epitet dat unui om de nimic. – Var. tăujăr(iu), teujer, tăunjer. Mag. tozser (Gáldi, Dict., 163). – Der. tăunji, vb. (a bate, a lovi).

Intrare: tăujer
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăujer
  • tăujerul
  • tăujeru‑
plural
  • tăujere
  • tăujerele
genitiv-dativ singular
  • tăujer
  • tăujerului
plural
  • tăujere
  • tăujerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăujer, tăujeresubstantiv neutru

  • 1. Tămânjer. DLRLC
    sinonime: tămânjer
    • format_quote Operația mestecării jintuitului cu tăujerul sau șterțul se cheamă urdeală. PAMFILE, I. C. 34. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.