O definiție pentru tărsej


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tărséj (-ji), s. m. – Tovarăș, camarad. Mag. társ (Tiktin). În Trans., înv.Der. tărșejie, s. f. (înv., tovărășie, prietenie).

Intrare: tărsej
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tărsej
  • tărsejul
  • tărseju‑
plural
  • tărseji
  • tărsejii
genitiv-dativ singular
  • tărsej
  • tărsejului
plural
  • tărseji
  • tărsejilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)