O definiție pentru tărâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târâitu sf [At: DLR / Pl: ~ri / E: târâi1 + -tură] (Reg) 1 Urmă lăsată de un obiect care a fost târât2 (1). 2 Târă. 3-7 Târâtură (1-5).

Intrare: tărâitură
tărâitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.