2 definiții pentru tămășeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tămășea sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~eli / E: tămăși + -eală] (Mun) 1 Distrugere a lucrurilor Si: (reg) tămășit1 (1). 2 Îmbolnăvire a oamenilor Si: (reg) tămășit1 (2).

TĂMĂȘEALĂ s.f. (ȚR) Bufonerie; glumă. B: Șăd oamenii de cernua frămîntă, tind pe lopată, bagă în cuptoriu, scot, aruncă pre la oameni de fac tamașale. IM 1730, 15v. Carii avea și veaverițe vii, și vulpi avea, și lupi umpluți cu fîn, de făcea tamașale. IM 1730, 15v.// A: Fac tamasale. IM 1754, 10r. Făcea tamașale. IM 1754, 10r. Etimologie: cf. tămășag. Vezi și tămășag. Cf. mascara (1), miniecitură, pelivănie, șagă, șeganie, șozie, tămășag.

Intrare: tămășeală
tămășeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.