3 definiții pentru tăgădaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăgădaș sn [At: CABA, SĂL. 101 / Pl: ~uri / E: mg tagodás] (Trs; înv) Tăgadă (1).

TĂGĂDAȘ s.n. (Trans. SV) Negare, tăgadă. Pre omu-l duce pre tăgădașul lui Dumnezău. PP, 4r. Etimologie: magh. tagadás. Cf. t a g ă, t ă g a d ă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăgădáș s.n. (reg.) negare, tăgadă.

Intrare: tăgădaș
tăgădaș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgădaș
  • tăgădașul
  • tăgădașu‑
plural
  • tăgădașuri
  • tăgădașurile
genitiv-dativ singular
  • tăgădaș
  • tăgădașului
plural
  • tăgădașuri
  • tăgădașurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)