2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăgăși2 vr [At: PAȘCA, GL. / Pzi: esc / E: ns cf tăgădui] (Reg) A se păcăli.

tăgăși1 [At: F (1884), 233 / Pzi: esc / E: mg tágas „larg, spațios”] (Trs) 1 vt A curăța (1). 2 vr (Fig) A pleca repede de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂGĂȘÍ vb. v. curăța, deretica, scutura, strânge.

tăgăși vb. v. CURĂȚA. DERETICA. SCUTURA. STRÎNGE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăgășí, tăgășésc, vb. IV (reg.) 1. a curăța. 2. a pleca repede. 3. a se înșela.

Intrare: tăgășit
tăgășit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgășit
  • tăgășitul
  • tăgășitu‑
  • tăgăși
  • tăgășita
plural
  • tăgășiți
  • tăgășiții
  • tăgășite
  • tăgășitele
genitiv-dativ singular
  • tăgășit
  • tăgășitului
  • tăgășite
  • tăgășitei
plural
  • tăgășiți
  • tăgășiților
  • tăgășite
  • tăgășitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tăgăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgăși
  • tăgășire
  • tăgășit
  • tăgășitu‑
  • tăgășind
  • tăgășindu‑
singular plural
  • tăgășește
  • tăgășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgășesc
(să)
  • tăgășesc
  • tăgășeam
  • tăgășii
  • tăgășisem
a II-a (tu)
  • tăgășești
(să)
  • tăgășești
  • tăgășeai
  • tăgășiși
  • tăgășiseși
a III-a (el, ea)
  • tăgășește
(să)
  • tăgășească
  • tăgășea
  • tăgăși
  • tăgășise
plural I (noi)
  • tăgășim
(să)
  • tăgășim
  • tăgășeam
  • tăgășirăm
  • tăgășiserăm
  • tăgășisem
a II-a (voi)
  • tăgășiți
(să)
  • tăgășiți
  • tăgășeați
  • tăgășirăți
  • tăgășiserăți
  • tăgășiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgășesc
(să)
  • tăgășească
  • tăgășeau
  • tăgăși
  • tăgășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)