2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăgârțare sf [At: (a. 1765) IORGA, S. D. XIII, 253 / V: (îrg) ire, (rar) at~ / Pl: ări / E: tăgârță] (Îrg) 1 Atârnare (1). 2 Târâre (2).

TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.

atăgîrț și -éz, a v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăgârțá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 tăgârțeáză

tăgârțá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.

tăgîrța vb. v. AGĂȚA. APUCA. ATÎRNA. PRINDE. SPÎNZURA. SUSPENDA. TÎRÎ. TÎRÎI. TÎRȘÎI. TRAGE. ȚINE.

Intrare: tăgârțare
tăgârțare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăgârțare
  • tăgârțarea
plural
  • tăgârțări
  • tăgârțările
genitiv-dativ singular
  • tăgârțări
  • tăgârțării
plural
  • tăgârțări
  • tăgârțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăgârța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăgârța
  • tăgârțare
  • tăgârțat
  • tăgârțatu‑
  • tăgârțând
  • tăgârțându‑
singular plural
  • tăgârțea
  • tăgârțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăgârțez
(să)
  • tăgârțez
  • tăgârțam
  • tăgârțai
  • tăgârțasem
a II-a (tu)
  • tăgârțezi
(să)
  • tăgârțezi
  • tăgârțai
  • tăgârțași
  • tăgârțaseși
a III-a (el, ea)
  • tăgârțea
(să)
  • tăgârțeze
  • tăgârța
  • tăgârță
  • tăgârțase
plural I (noi)
  • tăgârțăm
(să)
  • tăgârțăm
  • tăgârțam
  • tăgârțarăm
  • tăgârțaserăm
  • tăgârțasem
a II-a (voi)
  • tăgârțați
(să)
  • tăgârțați
  • tăgârțați
  • tăgârțarăți
  • tăgârțaserăți
  • tăgârțaseți
a III-a (ei, ele)
  • tăgârțea
(să)
  • tăgârțeze
  • tăgârțau
  • tăgârța
  • tăgârțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăgârța

etimologie:

  • tăgârță
    surse: DEX '98 DEX '09