7 definiții pentru tăfâlcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂFẤLCĂ, tăfâlci, s. f. (Reg.) Traistă, săculeț. – Et. nec.

TĂFẤLCĂ, tăfâlci, s. f. (Reg.) Traistă, săculeț. – Et. nec.

tăfâlcă sf [At: SADOVEANU, O. XXI, 334 / Pl: ~lci / E: ns cf tăbulcă] (Mol; Buc) 1 Traistă1 (1). 2 (Dep) Persoană scundă și grasă.

TĂFÎ́LCĂ, tăfîlci, s. f. Săculeț în care se ține făină, mălai etc.; traistă. Putea să arunce în el cu tăfîlca pe care o ducea la subțioară. SADOVEANU, P. M. 72.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăfấlcă (reg.) s. f., g.-d. art. tăfấlcii; pl. tăfấlci

tăfâlcă s. f., g.-d. art. tăfâlcii; pl. tăfâlci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂFÂLCĂ s. v. săculeț, săcușor.

tăfîlcă s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Intrare: tăfâlcă
tăfâlcă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăfâlcă
  • tăfâlca
plural
  • tăfâlci
  • tăfâlcile
genitiv-dativ singular
  • tăfâlci
  • tăfâlcii
plural
  • tăfâlci
  • tăfâlcilor
vocativ singular
plural

tăfâlcă

etimologie: