5 definiții pentru tăcător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăcător, ~oare a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: tăcea + -ător] 1 (Îrg) Tăcut2 (6). 2 (Reg) Care își ascunde gândurile Si: prefăcut, șiret3.

TĂCĂTOR adj. (Mold.,Trans. N) Tăcut, morocănos. A: (Fig.) Vremea . . . care, precum voroavii vorovitoare, așa tăcerii tăcătoare, cumpeniToare și giudecătoare va fi. CANTEMIR, IST. C: Da singură-s tăcătoare și cu inimă plîngătoare. CÎNTECE, 10v. Etimologie: tăcea + suf. -ător.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂCĂTÓR adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urî-cios, ursuz.

tăcător adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăcătór, tăcătoáre, tăcătóri, tăcătoáre, adj. (reg.) 1. tăcut. 2. prefăcut, cu gânduri ascunse; șiret.

Intrare: tăcător
tăcător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăcător
  • tăcătorul
  • tăcătoru‑
  • tăcătoare
  • tăcătoarea
plural
  • tăcători
  • tăcătorii
  • tăcătoare
  • tăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • tăcător
  • tăcătorului
  • tăcătoare
  • tăcătoarei
plural
  • tăcători
  • tăcătorilor
  • tăcătoare
  • tăcătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)