2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.

tăblui vt [At: TDRG / Pzi: ~esc / E: tablă1 + -ui] A acoperi (o casă) cu tablă1 (56).

TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi o casă cu tablă1. – Tablă1 + suf. -ui.

TĂBLUÍ, tăbluiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi (o casă) cu tablă.

A TĂBLUÍ ~iésc tranz. (case și alte construcții) A acoperi cu tablă. /tablă + suf. ~ui

tăbluĭésc v. tr. (d. tablă, tinichea). Acoper cu tablă: casă tăbluită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăbluí (a ~) (tă-blu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiésc, imperf. 3 sg. tăbluiá; conj. prez. 3 să tăbluiáscă

tăbluí vb. (sil. -blu-i), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăbluiésc, imperf. 3 sg. tăbluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăbluiáscă corectată

Intrare: tăbluire
tăbluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbluire
  • tăbluirea
plural
  • tăbluiri
  • tăbluirile
genitiv-dativ singular
  • tăbluiri
  • tăbluirii
plural
  • tăbluiri
  • tăbluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tăblui
  • silabație: tă-blu-i info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăblui
  • tăbluire
  • tăbluit
  • tăbluitu‑
  • tăbluind
  • tăbluindu‑
singular plural
  • tăbluiește
  • tăbluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăbluiesc
(să)
  • tăbluiesc
  • tăbluiam
  • tăbluii
  • tăbluisem
a II-a (tu)
  • tăbluiești
(să)
  • tăbluiești
  • tăbluiai
  • tăbluiși
  • tăbluiseși
a III-a (el, ea)
  • tăbluiește
(să)
  • tăbluiască
  • tăbluia
  • tăblui
  • tăbluise
plural I (noi)
  • tăbluim
(să)
  • tăbluim
  • tăbluiam
  • tăbluirăm
  • tăbluiserăm
  • tăbluisem
a II-a (voi)
  • tăbluiți
(să)
  • tăbluiți
  • tăbluiați
  • tăbluirăți
  • tăbluiserăți
  • tăbluiseți
a III-a (ei, ele)
  • tăbluiesc
(să)
  • tăbluiască
  • tăbluiau
  • tăblui
  • tăbluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tăblui

  • 1. A acoperi o casă cu tablă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Tablă + sufix -ui.
    surse: DEX '09