2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A da flexibilitate și lustru pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile. – Et. nec.

tăblăci vt [At: DL / Pzi: ~ăcesc / E: tablă1] A da flexibilitate și lustra pieii argăsite, întinzând-o în toate direcțiile.

TĂBLĂCÍ, tăblăcesc, vb. IV. Tranz. A trage, a întinde în toate direcțiile pielea scoasă din argăseală, pentru a-i da flexibilitate. (Refl. pas.) După aceea pielea se trage, se tăblăcește cu cotul în lat și în lung. I. IONESCU, M. 699.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăblăcí (a ~) (tă-blă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 să tăblăceáscă

tăblăcí vb. (sil. -blă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tăblăcésc, imperf. 3 sg. tăblăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. tăblăceáscă

Intrare: tăblăci
  • silabație: -blă-
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tăblăci
  • tăblăcire
  • tăblăcit
  • tăblăcitu‑
  • tăblăcind
  • tăblăcindu‑
singular plural
  • tăblăcește
  • tăblăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tăblăcesc
(să)
  • tăblăcesc
  • tăblăceam
  • tăblăcii
  • tăblăcisem
a II-a (tu)
  • tăblăcești
(să)
  • tăblăcești
  • tăblăceai
  • tăblăciși
  • tăblăciseși
a III-a (el, ea)
  • tăblăcește
(să)
  • tăblăcească
  • tăblăcea
  • tăblăci
  • tăblăcise
plural I (noi)
  • tăblăcim
(să)
  • tăblăcim
  • tăblăceam
  • tăblăcirăm
  • tăblăciserăm
  • tăblăcisem
a II-a (voi)
  • tăblăciți
(să)
  • tăblăciți
  • tăblăceați
  • tăblăcirăți
  • tăblăciserăți
  • tăblăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tăblăcesc
(să)
  • tăblăcească
  • tăblăceau
  • tăblăci
  • tăblăciseră
Intrare: tăblăcit
tăblăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăblăcit
  • tăblăcitul
  • tăblăcitu‑
  • tăblăci
  • tăblăcita
plural
  • tăblăciți
  • tăblăciții
  • tăblăcite
  • tăblăcitele
genitiv-dativ singular
  • tăblăcit
  • tăblăcitului
  • tăblăcite
  • tăblăcitei
plural
  • tăblăciți
  • tăblăciților
  • tăblăcite
  • tăblăcitelor
vocativ singular
plural
tăblăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăblăcire
  • tăblăcirea
plural
  • tăblăciri
  • tăblăcirile
genitiv-dativ singular
  • tăblăciri
  • tăblăcirii
plural
  • tăblăciri
  • tăblăcirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)