2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÂLTÓC, (1) tăbâltoace, s. n., (2) tăbâltoci, s. m. 1. S. n. (Reg.) Săculeț. 2. S. m. Om scund și îndesat. [Var.: tăbultóc s. m.] – Cf. ucr. taboleć.

TĂBÎLTÓC, tăbîltoace, s. n. (Reg.) Săculeț. – Comp. ucr. tobolec.

TĂBÂLTÓC2 ~ci m. pop. Persoană mică de statură și îndesată. /cf. sl. tobolici

TĂBÂLTÓC1 ~oáce n. Sac umplut numai pe jumătate pentru a putea fi dus în spate. /cf. sl. tobolici

TĂBULTÓC s. m. v. tăbâltoc.

TĂBÎLTÓC, tăbîltoace, s. n. (Mold.) Sac mic (care se umple numai pe jumătate pentru a putea fi cărat în spinare). Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. – Variantă: tăbultóc (SADOVEANU, F. J. 434) s. n.

tăbultóc n., pl. oace (dim. d. tăbol, format într’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuĭeț. – Și tăbîltoc, tobîltoc, tobultoc și tomultoc. În Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgîrță).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbâltoc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltoci

tăbâltoc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoace

tăbâltoc1 (om scund și îndesat) (reg.) s. m., pl. tăbâltoci

tăbâltoc2 (săculeț) (reg.) s. n., pl. tăbâltoace

tăbâltóc (om scund și îndesat) s. m., pl. tăbâltóci

tăbâltóc (săculeț) s. n., pl. tăbâltoáce

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TĂBÂLTÓC s. v. săculeț, săcușor.

tăbîltoc s. v. SĂCULEȚ. SĂCUȘOR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tăbâltóc adj. m. (reg.; fig.) scurt și gros.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tăbâltoc, tăbâltoci s. m. (reg.) om scund și îndesat

Intrare: tăbâltoc (s.m.)
tăbâltoc1 (pl. -i) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocul
  • tăbâltocu‑
plural
  • tăbâltoci
  • tăbâltocii
genitiv-dativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocului
plural
  • tăbâltoci
  • tăbâltocilor
vocativ singular
  • tăbâltocule
  • tăbâltoce
plural
  • tăbâltocilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocul
  • tăbultocu‑
plural
  • tăbultoci
  • tăbultocii
genitiv-dativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocului
plural
  • tăbultoci
  • tăbultocilor
vocativ singular
  • tăbultocule
  • tăbultoce
plural
  • tăbultocilor
Intrare: tăbâltoc (s.n.)
tăbâltoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocul
  • tăbâltocu‑
plural
  • tăbâltoace
  • tăbâltoacele
genitiv-dativ singular
  • tăbâltoc
  • tăbâltocului
plural
  • tăbâltoace
  • tăbâltoacelor
vocativ singular
plural
tăbultoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocul
  • tăbultocu‑
plural
  • tăbultoace
  • tăbultoacele
genitiv-dativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocului
plural
  • tăbultoace
  • tăbultoacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tăbâltoc, tăbâltocisubstantiv masculin

  • 1. regional Om scund și îndesat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

tăbâltoc, tăbâltoacesubstantiv neutru

  • 1. regional Săculeț, săcușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mușteriii mei cu tăbîltoacele, cinstiților drumeți, se adună mai pe sară. SADOVEANU, N. P. 141. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.