O definiție pentru târnăcior


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târnăcior sn [At: CHEST. II, 274/347 / Pl: ~oare / E: târnaț + -ior] 1-12 (Trs; șhp) Târnaț (1-6) (mic) Si: (reg) târnățuc (1-12).

Intrare: târnăcior
târnăcior
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.