2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târgovețesc, ~ească a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ești / E: târgoveț + -esc] (Îvr) 1-2 Privitor la târgoveț (1-2). 3-4 De târgoveț (1-2).

târgoveți vr [At: CONTEMPORANUL, IV, 390 / Pzi: esc / E: târgoveț] (Îvr) 2 A-și însuși felul de viață sau de comportare al târgoveților (1-2). 3-4 A se face târgoveț (1-2).

TÎRGOVEȚÍ, tîrgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. Vedeai că nu se tîrgovețise încă. CONTEMPORANUL, IV 390.

TÂRGOVEȚÍ, târgovețesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face orășean, a deveni orășean; a se orășeniza. – Din târgoveț.

1) tîrgovețésc, -eáscă adj. De tîrgoveț, orășenesc.

2) tîrgovețésc v. tr. Prefac în tîrgoveț, orășenesc: un țăran tîrgovețit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂRGOVEȚÍ vb. v. orășeniza, urbaniza.

tîrgoveți vb. v. ORĂȘENIZA. URBANIZA.

Intrare: târgovețesc
târgovețesc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: târgoveți
verb (V401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târgoveți
  • târgovețire
  • târgovețit
  • târgovețitu‑
  • târgovețind
  • târgovețindu‑
singular plural
  • târgovețește
  • târgovețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târgovețesc
(să)
  • târgovețesc
  • târgovețeam
  • târgoveții
  • târgovețisem
a II-a (tu)
  • târgovețești
(să)
  • târgovețești
  • târgovețeai
  • târgovețiși
  • târgovețiseși
a III-a (el, ea)
  • târgovețește
(să)
  • târgovețească
  • târgovețea
  • târgoveți
  • târgovețise
plural I (noi)
  • târgovețim
(să)
  • târgovețim
  • târgovețeam
  • târgovețirăm
  • târgovețiserăm
  • târgovețisem
a II-a (voi)
  • târgovețiți
(să)
  • târgovețiți
  • târgovețeați
  • târgovețirăți
  • târgovețiserăți
  • târgovețiseți
a III-a (ei, ele)
  • târgovețesc
(să)
  • târgovețească
  • târgovețeau
  • târgoveți
  • târgovețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târgoveți târgovețire

etimologie:

  • târgoveț
    surse: DLRM