2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĭa.

târcoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~rgo~ / Pzi: ~lesc / E: bg търколя (се)] (Reg) 1 vi (Rar) A se învârti de jur împrejur. 2 vr (Îf târgoli) A se tăvăli pe pământ, prin iarbă etc. 3 vt A târî pe cineva pe jos.

TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.

TÎRCOLÍ, tîrcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se învîrti (în preajma cuiva sau a ceva), a umbla de jur împrejur, a da tîrcoale. Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.

A TÂRCOLÍ ~ésc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]

tîrcolésc v. tr. (bg. tŭrkalĕam se, mă rostogolesc, infl. de tîrcol. La Cdr. bg. tŭrkolĕavam). Rar. Daŭ tîrcoale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târcolí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, imperf. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 să târcoleáscă

târcolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, impert. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. târcoleáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

târcoli, târcolesc v. r. a se învârti în preajma cuiva

Intrare: târcolire
târcolire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târcolire
  • târcolirea
plural
  • târcoliri
  • târcolirile
genitiv-dativ singular
  • târcoliri
  • târcolirii
plural
  • târcoliri
  • târcolirilor
vocativ singular
plural
Intrare: târcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcoli
  • târcolire
  • târcolit
  • târcolitu‑
  • târcolind
  • târcolindu‑
singular plural
  • târcolește
  • târcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcolesc
(să)
  • târcolesc
  • târcoleam
  • târcolii
  • târcolisem
a II-a (tu)
  • târcolești
(să)
  • târcolești
  • târcoleai
  • târcoliși
  • târcoliseși
a III-a (el, ea)
  • târcolește
(să)
  • târcolească
  • târcolea
  • târcoli
  • târcolise
plural I (noi)
  • târcolim
(să)
  • târcolim
  • târcoleam
  • târcolirăm
  • târcoliserăm
  • târcolisem
a II-a (voi)
  • târcoliți
(să)
  • târcoliți
  • târcoleați
  • târcolirăți
  • târcoliserăți
  • târcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • târcolesc
(să)
  • târcolească
  • târcoleau
  • târcoli
  • târcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târcoli

  • 1. rar A da târcoale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.
      surse: DLRLC

etimologie: