9 definiții pentru târcoli


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĭa.

târcoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~rgo~ / Pzi: ~lesc / E: bg търколя (се)] (Reg) 1 vi (Rar) A se învârti de jur împrejur. 2 vr (Îf târgoli) A se tăvăli pe pământ, prin iarbă etc. 3 vt A târî pe cineva pe jos.

TÂRCOLÍ, târcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A da târcoale. – Din bg. tărkolĩa.

A TÂRCOLÍ ~ésc intranz. rar A umbla în jur (fără a se apropia); a da târcoale. /<bulg. tărkolia[se]

TÎRCOLÍ, tîrcolesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se învîrti (în preajma cuiva sau a ceva), a umbla de jur împrejur, a da tîrcoale. Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.

tîrcolésc v. tr. (bg. tŭrkalĕam se, mă rostogolesc, infl. de tîrcol. La Cdr. bg. tŭrkolĕavam). Rar. Daŭ tîrcoale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târcolí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, imperf. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 să târcoleáscă

târcolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. târcolésc, impert. 3 sg. târcoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. târcoleáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

târcoli, târcolesc v. r. a se învârti în preajma cuiva

Intrare: târcoli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • târcoli
  • târcolire
  • târcolit
  • târcolitu‑
  • târcolind
  • târcolindu‑
singular plural
  • târcolește
  • târcoliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • târcolesc
(să)
  • târcolesc
  • târcoleam
  • târcolii
  • târcolisem
a II-a (tu)
  • târcolești
(să)
  • târcolești
  • târcoleai
  • târcoliși
  • târcoliseși
a III-a (el, ea)
  • târcolește
(să)
  • târcolească
  • târcolea
  • târcoli
  • târcolise
plural I (noi)
  • târcolim
(să)
  • târcolim
  • târcoleam
  • târcolirăm
  • târcoliserăm
  • târcolisem
a II-a (voi)
  • târcoliți
(să)
  • târcoliți
  • târcoleați
  • târcolirăți
  • târcoliserăți
  • târcoliseți
a III-a (ei, ele)
  • târcolesc
(să)
  • târcolească
  • târcoleau
  • târcoli
  • târcoliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târcoli

  • 1. rar A da târcoale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Așteptau tremurînd, bombănind, tîrcolind, cu nerăbdare... să arunce nenorocitul stîrv în ograda vrăjmașei. DELAVRANCEA, T. 150.
      surse: DLRLC

etimologie: