opțiuni
  • info

2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

TÂRÂITOARE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.

TÂRÂITOARE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.

târâitor, ~oare [At: DLR / P: ~râ~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: târâi1 + -tor] (Pop) 1-2 a Târâtor (1-2). 3-4 smf, a Târâtor (3-4).

TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.

TÎRÎITOR, -OARE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. – Din tîrîi + suf. -(i)tor.

tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.

Ortografice DOOM

târâitoare (reg.) (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitorii; pl. târâitori

târâitoare (reg.) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitorii; pl. târâitori

târâitoare s. f., g.-d. art. târâitorii; pl. târâitori

Intrare: târâitoare
târâitoare substantiv feminin
  • silabație: tâ-râ-i- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâitoare
  • târâitoarea
plural
  • târâitori
  • târâitorile
genitiv-dativ singular
  • târâitori
  • târâitorii
plural
  • târâitori
  • târâitorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: târâitor
târâitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâitor
  • târâitorul
  • târâitoru‑
  • târâitoare
  • târâitoarea
plural
  • târâitori
  • târâitorii
  • târâitoare
  • târâitoarele
genitiv-dativ singular
  • târâitor
  • târâitorului
  • târâitoare
  • târâitoarei
plural
  • târâitori
  • târâitorilor
  • târâitoare
  • târâitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

târâitoare, târâitorisubstantiv feminin

etimologie:
  • Târâi + -toare. DEX '98 DEX '09

târâitor, târâitoareadjectiv

  • 1. Târâtor. DLRLC
    sinonime: târâtor
    • format_quote Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136. DLRLC
etimologie:
  • târâi + -(i)tor. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.