2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.
TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
târâitor, ~oare [At: DLR / P: ~râ~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: târâi1 + -tor] (Pop) 1-2 a Târâtor (1-2). 3-4 smf, a Târâtor (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TÎRÎITÓR, -OÁRE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TÂRÂITÓR, -OÁRE, târâitori, -oare, adj. Târâtor. – Din târâi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
târâitoáre (reg.) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
târâitoáre s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||