2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.

TÂRÂITOÁRE, târâitori, s. f. (Reg.) Târșitoare. [Pr.: -râ-i-] – Târâi + suf. -toare.

târâitor, ~oare [At: DLR / P: ~râ~i~ / Pl: ~i, ~oare / E: târâi1 + -tor] (Pop) 1-2 a Târâtor (1-2). 3-4 smf, a Târâtor (3-4).

TÎRÎITÓR, -OÁRE, tîrîitori, -oare, adj. Tîrîtor. Am un șarpe tîrîitor, Pe lume-i stăpînitor (Drumul). GOROVEI, C. 136.

TÂRÂITÓR, -OÁRE, târâitori, -oare, adj. Târâtor. – Din târâi + suf. -(i)tor.

tîrîitór, -oáre adj. Est. Tîrîtor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

târâitoáre (reg.) (-râ-i-) s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri

târâitoáre s. f., g.-d. art. târâitórii; pl. târâitóri

Intrare: târâitoare
târâitoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâitoare
  • târâitoarea
plural
  • târâitori
  • târâitorile
genitiv-dativ singular
  • târâitori
  • târâitorii
plural
  • târâitori
  • târâitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: târâitor
târâitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâitor
  • târâitorul
  • târâitoru‑
  • târâitoare
  • târâitoarea
plural
  • târâitori
  • târâitorii
  • târâitoare
  • târâitoarele
genitiv-dativ singular
  • târâitor
  • târâitorului
  • târâitoare
  • târâitoarei
plural
  • târâitori
  • târâitorilor
  • târâitoare
  • târâitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)