2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

târâiș av, sn vz târâș1

TÂRÂÍȘ2 s. n. Târâire, târâș2. ◊ Loc. adv. De-a târâișul = târându-se pe jos. – Din târâi + suf. -iș.

TÂRÂÍȘ1 adv. Târâș. – Din târâi + suf. -iș.

TÂRÂÍȘ n.: De-a ~ul târându-se pe pământ. /a târâi + suf. ~iș

TÎRÎÍȘ1 adv. 1. Tîrîș1 (1). Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77. S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE. 2. Tîrîș (2). Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225. Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. id. ib. 279.

TÎRÎÍȘ2 s. n. Acțiunea de a (se) tîrîi; tîrîș, tîrît. ◊ Loc. adv. De-a tîrîișul = tîrîndu-se pe jos. De sus se prăvăleau de-a tîrîișul pînă în șanț copii bălani, cu ochii lucitori. SADOVEANU, la CADE.

tîrîíș adv. Est. Tîrîș, tîrîindu-te.

Intrare: târâiș (adv.)
târâiș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • târâiș
  • târâi
Intrare: târâiș (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • târâiș
  • târâișul
  • târâișu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • târâiș
  • târâișului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

târâiș (adv.)

  • exemple
    • Femeia... împinse în lături și tîrîiș o poartă lungă. HOGAȘ, M. N. 77.
      surse: DLRLC
    • S-a luat băietul, cu palușul tîrîiș, și s-a pornit înainte. La CADE.
      surse: DLRLC
    • Își dădu drumul tîrîiș în rîpă. SADOVEANU, B. 225.
      surse: DLRLC
    • Dulăul s-a tras în rîpă și s-a dus tîrîiș după stăpîn. SADOVEANU, B. 279.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • târâi + sufix -iș.
    surse: DLRM

târâiș (s.n.)

etimologie:

  • târâi + sufix -iș.
    surse: DLRM