2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÂNJÍRE, tânjiri, s. f. Faptul de a tânji; lâncezire. – V. tânji.

TÂNJÍRE, tânjiri, s. f. Faptul de a tânji; lâncezire. – V. tânji.

tânjire sf [At: N. TEST. (1648), 100714 / Pl: ~ri / E: tânji] 1 Întristare. 2 Suferință morală foarte mare Si: consumare. 3 Slăbiciune fizică. 4 (Fig) Lâncezire. 5 (Fig) Stagnare.

TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

TÂNJÍ, tânjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lâncezi. ♦ (Despre plante; p. ext. despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili. ♦ Fig. A stagna. 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. ♦ A dori mult ceva. – Din sl. tonziti.

tânji vi [At: PSALT. HUR. 93v/3 / Pzi: ~jesc / E: vsl тѫжити] 1 A se întrista. 2 A suferi mult din punct de vedere moral Si: a se consuma. 3 A suferi de dorul cuiva sau a ceva. 4 A dori ceva foarte mult Si: a jindui, a râvni. 5 (îrg) A-și exprima nemulțumirea Si: a se plânge. 6 A se afla într-o stare de slăbiciune fizică. 7 A fi bolnăvicios. 8 (D. plante) A se veșteji. 9 (Fig) A lâncezi. 10 (Fig) A stagna.

TÎNJÍ, tînjesc, vb. IV. Intranz. 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios; a lîncezi. Preoteasa tînjește cam de mult... Ia, ia la doftorii, bea și apă dăscîntată... Și degeaba sînt toate. DELAVRANCEA, O. II 303. Șopîrlele, gonite din culcușurile lor de năvala apei, tînjesc pe lîngă drum. VLAHUȚĂ, O. A. 155. Voinicul, văzînd că sănătatea mă-sei tînjește nu știa ce să-i mai facă spre a o mai înveseli. ISPIRESCU, L. 126. Tînjea de mic, fiindcă mamă-sa îl născuse înainte de vreme. CARAGIALE, O. III 93. ♦ (Despre plante, p. ext. despre locul unde cresc ele) A se usca, a se ofili, a se veșteji. Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. Frunza tînjea, se îngălbenea. GÎRLEANU, L. 42. Trandafirul rău tînjește Dacă-l smulgi de unde crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 202. ♦ Fig. A lîncezi, a stagna. Frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mișcarea și viața orașului a început a tînji. VLAHUȚĂ, R. P. 45. Mă tem prin urmare să nu-ți fi pierit liniștea fără de care biata literatură tînjește. ALECSANDRI, S. 159. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «după») A se ofili, a se topi, a suferi (sub apăsarea unor suferințe morale). Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri Ca niște pasări călătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 79. Nu mai tînji atîta după dînșii; se vede că așa le-a fost scris, mititeii. CREANGĂ, A. 113. ◊ Fig. Spancioc: Boieri! a sa nălțime Ciubăr ne poruncește. La curte dar, căci tronul de dorul lui tînjește. ALECSANDRI, T. II 82.

TÎNJÍRE, tînjiri, s. f. Faptul de a tînji; lîncezire, ofilire. Atîta vîsc Și-atîtea frunze veștede? Ce-nseamnă tînjirea aceasta? BENIUC, V. 29.

A TÂNJÍ ~ésc intranz. 1) fig. A suferi de dorul cuiva; a fi cuprins de slăbiciune. 2) A avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat); a gogi. 3) fig. (despre plante) A stagna în dezvoltare (din cauza condițiilor nefavorabile). /<sl. tonžiti

tânjì V. Mold. a se topi de-an picioarele, a lângezi: acolo să tânjească ’n lâncedă sclavie AL. [Slav. TẼJITI, a fi trist].

tînjésc v. intr. (vsl. tonžiti, a te întrista, a fi chinuit, rudă cu tongovati. V. tînguĭesc, tujesc). Sufer, gogesc, mă consum, mă prăpădesc de dor, de lipsa cuĭva, de lipsa de aer curat ș. a.: a tînji de doru copiilor, după copiĭ, după libertate; o plantă care tînjește la umbră. V. lîncezesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tânjíre s. f., g.-d. art. tânjírii

tânjíre s. f., g.-d. art. tânjírii; pl. tânjíri

tânjí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjésc, imperf. 3 sg. tânjeá; conj. prez. 3 să tânjeáscă

tânjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tânjésc, imperf. 3 sg. tânjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. tânjeáscă

tânjesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂNJÍ vb. 1. v. zăcea. 2. v. jindui.

TÂNJÍ vb. v. îngălbeni, întrista, mâhni, murmura, ofili, păli, plânge, posomorî, stagna, trece, usca, veșteji.

tînji vb. v. ÎNGĂLBENI. ÎNTRISTA. MÎHNI. MURMURA. OFILI. PĂLI. PLÎNGE. POSOMORÎ. STAGNA. TRECE. USCA. VEȘTEJI.

TÎNJI vb. 1. a boli, a piroti, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tîromi, (înv.) a lîncezi. (~ de multă vreme la pat.) 2. a jindui, a rîvni. (Cîndva ~ după alt soi de viață.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tînjí (-jésc, -ít), vb.1. (Înv.) A se întrista, a se mîhni. – 2. (Înv.) A crîcni. – 3. A lîncezi, a se consuma, a slăbi, a se ofili. Sl. tąziti „a fi supărător” (Cihac, II, 11; Byhan 337), cf. bg. tăžiam, rus. tužiti, aceeași origine ca tîngă, tîngui.Der. tînjeală, s. f. (slăbiciune, ofilire); tînjitor, adj. (galeș, debil). – Cf. stînjeni.

Intrare: tânjire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânjire
  • tânjirea
plural
  • tânjiri
  • tânjirile
genitiv-dativ singular
  • tânjiri
  • tânjirii
plural
  • tânjiri
  • tânjirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tânji
verb (V403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tânji
  • tânjire
  • tânjit
  • tânjitu‑
  • tânjind
  • tânjindu‑
singular plural
  • tânjește
  • tânjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tânjesc
(să)
  • tânjesc
  • tânjeam
  • tânjii
  • tânjisem
a II-a (tu)
  • tânjești
(să)
  • tânjești
  • tânjeai
  • tânjiși
  • tânjiseși
a III-a (el, ea)
  • tânjește
(să)
  • tânjească
  • tânjea
  • tânji
  • tânjise
plural I (noi)
  • tânjim
(să)
  • tânjim
  • tânjeam
  • tânjirăm
  • tânjiserăm
  • tânjisem
a II-a (voi)
  • tânjiți
(să)
  • tânjiți
  • tânjeați
  • tânjirăți
  • tânjiserăți
  • tânjiseți
a III-a (ei, ele)
  • tânjesc
(să)
  • tânjească
  • tânjeau
  • tânji
  • tânjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tânjire

etimologie:

  • vezi tânji
    surse: DEX '98 DEX '09

tânji

  • 1. A se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lâncezi zăcea attach_file 4 exemple
    exemple
    • Preoteasa tînjește cam de mult... Ia, ia la doftorii, bea și apă dăscîntată... Și degeaba sînt toate. DELAVRANCEA, O. II 303.
      surse: DLRLC
    • Șopîrlele, gonite din culcușurile lor de năvala apei, tînjesc pe lîngă drum. VLAHUȚĂ, O. A. 155.
      surse: DLRLC
    • Voinicul, văzînd că sănătatea mă-sei tînjește nu știa ce să-i mai facă spre a o mai înveseli. ISPIRESCU, L. 126.
      surse: DLRLC
    • Tînjea de mic, fiindcă mamă-sa îl născuse înainte de vreme. CARAGIALE, O. III 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre plante, prin extensiune despre locul unde cresc plante) A se veșteji, a se ofili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ofili usca veșteji attach_file 3 exemple
      exemple
      • Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402.
        surse: DLRLC
      • Frunza tînjea, se îngălbenea. GÎRLEANU, L. 42.
        surse: DLRLC
      • Trandafirul rău tînjește Dacă-l smulgi de unde crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 202.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Frumoasele clădiri ale portului s-au părăduit, toată mișcarea și viața orașului a început a tînji. VLAHUȚĂ, R. P. 45.
        surse: DLRLC
      • Mă tem prin urmare să nu-ți fi pierit liniștea fără de care biata literatură tînjește. ALECSANDRI, S. 159.
        surse: DLRLC
  • 2. A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi.
    exemple
    • Și-n aerul închis, fierbinte, Ce-l vezi cum tremură în soare, Tînjim de dorul altor locuri Ca niște pasări călătoare. VLAHUȚĂ, O. A. 79.
      surse: DLRLC
    • Nu mai tînji atîta după dînșii; se vede că așa le-a fost scris, mititeii. CREANGĂ, A. 113.
      surse: DLRLC
    • figurat Spancioc: Boieri! a sa nălțime Ciubăr ne poruncește. La curte dar, căci tronul de dorul lui tînjește. ALECSANDRI, T. II 82.
      surse: DLRLC

etimologie: