2 definiții pentru tânguibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tânguibil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. III, 65 / P: ~gu-i~ / Pl: ~i, ~e / E: tângui + -bii] (Înv; nob) Vrednic de milă, de compătimire.

TÎNGUÍBIL, -Ă, tînguibili, -e, adj. (Neobișnuit) Vrednic de milă. Cît e de tînguibilă o jună femeie, cînd urmează a-și decide soarta. NEGRUZZI, S. III 65.

Intrare: tânguibil
tânguibil adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tânguibil
  • tânguibilul
  • tânguibilă
  • tânguibila
plural
  • tânguibili
  • tânguibilii
  • tânguibile
  • tânguibilele
genitiv-dativ singular
  • tânguibil
  • tânguibilului
  • tânguibile
  • tânguibilei
plural
  • tânguibili
  • tânguibililor
  • tânguibile
  • tânguibilelor
vocativ singular
plural

tânguibil

  • 1. neobișnuit Vrednic de milă.
    exemple
    • Cît e de tînguibilă o jună femeie, cînd urmează a-și decide soarta. NEGRUZZI, S. III 65.
      surse: DLRLC

etimologie: