2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tângăci v vz tântăvi

tîngăcésc v. intr. (d. tîngă). Nord. Șovăĭesc, fac dificultățĭ: tata a maĭ tîngăcit că se teme, că-ĭ lucru gingaș; uniĭ dădeaŭ de voĭe, alțiĭ tîngăceaŭ (Șez. 30, 196 și 202).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tângăcí, tângăcésc, vb. IV (reg.) a șovăi, a se opune.

Intrare: tângăcire
tângăcire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tângăcire
  • tângăcirea
plural
  • tângăciri
  • tângăcirile
genitiv-dativ singular
  • tângăciri
  • tângăcirii
plural
  • tângăciri
  • tângăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: tângăci
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tângăci
  • tângăcire
  • tângăcit
  • tângăcitu‑
  • tângăcind
  • tângăcindu‑
singular plural
  • tângăcește
  • tângăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tângăcesc
(să)
  • tângăcesc
  • tângăceam
  • tângăcii
  • tângăcisem
a II-a (tu)
  • tângăcești
(să)
  • tângăcești
  • tângăceai
  • tângăciși
  • tângăciseși
a III-a (el, ea)
  • tângăcește
(să)
  • tângăcească
  • tângăcea
  • tângăci
  • tângăcise
plural I (noi)
  • tângăcim
(să)
  • tângăcim
  • tângăceam
  • tângăcirăm
  • tângăciserăm
  • tângăcisem
a II-a (voi)
  • tângăciți
(să)
  • tângăciți
  • tângăceați
  • tângăcirăți
  • tângăciserăți
  • tângăciseți
a III-a (ei, ele)
  • tângăcesc
(să)
  • tângăcească
  • tângăceau
  • tângăci
  • tângăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)