3 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâmplare sf vz întâmplare

TÂMPLÁRE, tâmplări, s. f. v. întâmplare.

ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare.

ÎNTÂMPLÁ, pers. 3 întấmplă, vb. I. Refl. unipers. 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă? 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental). Mi s-a întâmplat să fiu de față. – Probabil lat. *intemplare.

ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.

ÎNTÂMPLÁRE, întâmplări, s. f. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei. 1. Ceea ce se întâmplă; fapt, eveniment. ♦ Peripeție; aventură (neplăcută). 2. Ceea ce se petrece în mod incidental; hazard. ◊ Loc. adv. Din întâmplare = incidental. La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală. (Pop.) La toată întâmplarea = în orice caz. (Pop.) De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate. – V. întâmpla.

întâmpla [At: COD. VOR. 19/2 / Pzi: întâmplă, (îvr) ~lez / E: ns cf lat *(in)templare] 1 vru (D. evenimente) A se produce. 2 vr (Înv) A i se pricinui. 3 vr (Înv) A se proceda într-un anumit mod. 4 vr (Înv) A se îndeplini. 5 vr (Îvr) A da ceva peste cineva în mod neprevăzut. 6 vr A se nimeri într-un anumit loc. 7 vr (Înv) A avea din întâmplare. 8 vr (Înv) A face ceva din întâmplare.

întâmplare sf [At: CORESI, EV. 326/4 / Pl: ~lări / E: întâmpla] 1 Producere a unui eveniment. 2 Pricinuire cuiva a unui fapt. 3 Procedare într-un anumit mod. 4 Îndeplinire. 5 Peripeție. 6 (Pex) Ceas rău. 7 (Înv) Omor accidental. 8 Aventură neplăcută. 9 Inconvenient. 10 Accident. 11 Succesiune neprevăzută de evenimente. 12 Prezență întâmplătoare a unei persoane într-un loc. 13 (Îlav) Din ~ Incidental. 14 (Îlav) La ~ sau în voia ~lării în voia sorții. 15 (Îal) La nimereală. 16 (Pop; îlav) La toată ~a în orice caz. 17 (Pop; îlav) De o (sau pentru orice) ~ Pentru orice eventualitate. 18 Împrejurare. 19 (Nob) Evoluție.

ÎNTÎMPLÁ, pers. 3 întî́mplă, vb. I. Refl. 1. (Despre fapte sau evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc. Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și vreun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277. Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263. Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133. Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau determinat printr-un pronume sau printr-un substantiv în dativ, indicînd persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb) Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204. De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33. Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9. Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85. 4 ♦ (Popular) A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt. Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112. 2. (Urmat de o propoziție subiectivă, uneori construit cu dativul pronumelui personal) A se ivi prilejul, a se nimeri. Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți vreodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78. Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31. Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44. 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel. Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, V. 8. ◊ Loc. adv. Cum s-ar întîmpla = la întîmplare, la voia întîmplării, la nimereală. Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262. ♦ (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A se găsi, a fi prezent (undeva) în mod incidental; a veni, a ajunge (undeva) din întîmplare; a se nimeri (undeva). Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208. Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. id. A. 11. Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446. ♦ (Rar) A avea (ceva) din întîmplare. Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154. – Variantă: (regional) tîmplá (SBIERA, P. 147, SEVASTOS, N. 120, ȘEZ. III 9) vb. I.

ÎNTÎMPLÁRE, întîmplări, s. f. 1. Ceea ce se întîmplă, ceea ce se petrece; fapt, eveniment. Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67. Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Peripeție; aventură. Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130. Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50. Multe mici întîmplări am avut pin-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236. O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79. ♦ Nenorocire. Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59. Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126. 2. Ceea ce se petrece în mod incidental, în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; hazard. Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419. Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o vrea. COȘBUC, P. I 317. ◊ Loc. adv. Din întîmplare = (în mod) întîmplător, incidental. Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52. Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293. Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. id. P. 218. La întîmplare sau la (sau în) voia întîmplării = în voia soartei, în neștire, într-o doară, la nimereală. Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, V. A. 18. Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123. Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200. (Popular) La toată întîmplarea = în orice caz. La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75. Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215. (Rar) De-o întîmplare sau pentru orice întîmplare = pentru orice eventualitate. Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261. – Variantă: tîmpláre (SBIERA, P. 114) s. f.

TÎMPLÁRE s. f. v. întîmplare.

TÂMPLÁ vb. I. v. întâmpla.

întâmpláre s. f. (spect.) Eveniment, fapt ◊ „«Olelle» este o fericită «întâmplare artistică» în care autor, regizor și actori reușesc să ofere publicului o mică bijuterie, o mostră de viață și artă.” Săpt. 15 II 85 p. 5 (trad. engl. happening)

A SE ÎNTÂMPLÁ pers. 3 se întâmplă intranz. 1) (despre fapte, evenimente) A se produce în urma unui concurs neprevăzut de împrejurări; a se petrece în mod incidental. 2) (despre condiții climaterice) A avea loc pe neprevăzute. ~ vânt. ~ ploaie. 3) rar (mai ales la formă negativă) A intra în posesie printr-un concurs de împrejurări. Bani mulți nu i s-au ~t. 4) A se afla din întâmplare (undeva); a se nimeri. [Sil. -tâm-pla] /<lat. intemplare

ÎNTÂMPLÁRE ~ări f. Ceea ce se întâmplă; lucru petrecut în mod incidental. ◊ Din ~ întâmplător. La ~ cum se va nimeri. La voia ~ării într-un noroc. /v. a întâmpla

întâmplà v. a se petrece, a verii în cursul timpului: s’a întâmplat o nenorocire. [Lat. *TEMPLARE din TEMPLUM, formă colaterală cu TEMPUS, timp].

întâmplare f. ceea ce se întâmplă (în bine sau în rău).

întîmpláre f. Ceĭa ce se întîmplă (în bine saŭ în răŭ): ziarele publică întîmplările din lume. Din întîmplare, întîmplător, fortuit, cum merg lucrurile (independent de voĭa omuluĭ). – Vechĭ tîmplare. V. accident, caz, eveniment, azard.

întî́mplu și (vechĭ, azĭ în est, pop.) tîmplu (mă), a v. refl. (lat. *templare, d. templum, templu. V. templu și contemplu). Vin împrejurările ca să fiŭ de față: m’am întîmplat să fiŭ acolo la sosirea luĭ (V. zgodesc). Se întîmplă v. refl. impers. Se produce, supravine: o mare nenorocire s’a întîmplat; nu apropia benzina de foc, că se poate întîmpla să se aprindă.

arată toate definițiile

Intrare: tâmplare
tâmplare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: întâmpla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplare
  • ‑ntâmplare
  • întâmplat
  • ‑ntâmplat
  • întâmplatu‑
  • ‑ntâmplatu‑
  • întâmplând
  • ‑ntâmplând
  • întâmplându‑
  • ‑ntâmplându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
(să)
  • întâmple
  • ‑ntâmple
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
  • întâmplase
  • ‑ntâmplase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • întâmplă
  • ‑ntâmplă
(să)
  • întâmple
  • ‑ntâmple
  • întâmplau
  • ‑ntâmplau
  • întâmpla
  • ‑ntâmpla
  • întâmplaseră
  • ‑ntâmplaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmpla
  • tâmplare
  • tâmplat
  • tâmplatu‑
  • tâmplând
  • tâmplându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • tâmplă
(să)
  • tâmple
  • tâmpla
  • tâmplă
  • tâmplase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • tâmplă
(să)
  • tâmple
  • tâmplau
  • tâmpla
  • tâmplaseră
Intrare: întâmplare
întâmplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmplare
  • ‑ntâmplare
  • întâmplarea
  • ‑ntâmplarea
plural
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplările
  • ‑ntâmplările
genitiv-dativ singular
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplării
  • ‑ntâmplării
plural
  • întâmplări
  • ‑ntâmplări
  • întâmplărilor
  • ‑ntâmplărilor
vocativ singular
plural
tâmplare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmplare
  • tâmplarea
plural
  • tâmplări
  • tâmplările
genitiv-dativ singular
  • tâmplări
  • tâmplării
plural
  • tâmplări
  • tâmplărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întâmpla întâmplare tâmpla tâmplare

  • 1. (Despre fapte, evenimente) A se petrece, a se produce, a avea loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: petrece produce 5 exemple
    exemple
    • Locomotiva cu plug, cînd va sosi... are să aducă și vreun inspector general, cum se întîmplă întotdeauna. C. PETRESCU, A. 277.
      surse: DLRLC
    • Mai demult... ah, toate-acestea Mai demult s-au întîmplat – Să nu-ntrebi ce-a mai urmat Cînd s-a-nchis povestea. COȘBUC, P. I 263.
      surse: DLRLC
    • Timpul mort și-ntinde trupul și devine veșnicie Căci nimic nu se întîmplă în întinderea pustie. EMINESCU, O. I 133.
      surse: DLRLC
    • Eu drăguțul nu mi-l spui!... De l-oi spune, L-oi răpune; De-oi tăcea, Ce s-a-ntîmpla?... Întîmplă-se ce va vrea, Eu de badea voi tăcea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 55.
      surse: DLRLC
    • Urmat de determinări introduse prin prepoziția „cu” sau determinat printr-un substantiv sau un pronume în dativ, indicând persoana sau obiectul la care se referă acțiunea exprimată de verb:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
      exemple
      • Ce i s-a întâmplat? Ce se întâmplă cu cartea promisă?
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Poate c-ar trebui să vedem ce s-a întîmplat cu dosarul de la laborator. BARANGA, I. 204.
        surse: DLRLC
      • De-o lună Ștefan nu dă semn de viață... Ce-a putut să i se întîmple? DELAVRANCEA, A. 33.
        surse: DLRLC
      • Orice ți se va întîmpla, să știi că numai tu ești de vină. ISPIRESCU, L. 9.
        surse: DLRLC
      • Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău, a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85.
        surse: DLRLC
    • 1.1. popular A se împlini, a se realiza, a se traduce în fapt.
      surse: DLRLC sinonime: realiza împlini un exemplu
      exemple
      • Visul cînd s-ar întîmpla, Eu de pe tron aș cădea Ș-un alt împărat ca mine Nici veți mai găsi pe lume. TEODORESCU, P. P. 112.
        surse: DLRLC
  • 2. A (i) se ivi (cuiva) prilejul; a se nimeri să fie într-un anumit loc (incidental).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimeri 4 exemple
    exemple
    • Mi s-a întâmplat să fiu de față.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Linei, de s-ar întîmpla Să vă-ntîlniți vreodată, Să-i spui că-s sănătos și-aș vrea S-o aflu măritată. COȘBUC, P. I 78.
      surse: DLRLC
    • Eu, de cîte ori mi s-a întîmplat să mănînc grauri... le-am găsit un gust foarte bun. ODOBESCU, S. III 31.
      surse: DLRLC
    • Mi s-a întîmplat să o văd o dată. NEGRUZZI, S. I 44.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Urmat de determinări locale; folosit la toate persoanele) A veni, a ajunge (undeva) din întâmplare.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Fetele împăratului, întîmplîndu-se de față cînd a lovit spînul pe Harap-Alb, li s-au făcut milă de dînsul. CREANGĂ, P. 208.
        surse: DLRLC
      • Mama... strașnic se mai bucura cînd se întîmpla oaspeți la casa noastră și avea prilej să-și împartă pînea cu dînșii. CREANGĂ, A. 11.
        surse: DLRLC
      • Eu m-am întîmplat Subt talpă de pat. TEODORESCU, P. P. 446.
        surse: DLRLC
    • 2.2. rar A avea (ceva) din întâmplare.
      surse: DLRLC sinonime: avea un exemplu
      exemple
      • Boi nu mi s-au întîmplat, Pui să-mi placă n-am aflat. ȘEZ. III 154.
        surse: DLRLC
  • 3. A se nimeri să fie într-un anumit fel.
    surse: DLRLC sinonime: nimeri un exemplu
    exemple
    • Dacă se întîmpla timpul răcoros și Domițian uita să-și fi luat pălăria sau pardesiul, Masinca începea să-l certe. BASSARABESCU, V. 8.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune adverbială Cum s-ar întâmpla = la întâmplare, la voia întâmplării, la nimereală.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fata nu-i de cele de pe drumuri, s-o luați numai așa, cum s-ar întîmpla. CREANGĂ, P. 262.
        surse: DLRLC

etimologie:

întâmplare tâmplare

  • 1. Acțiunea de a se întâmpla și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Ceea ce se întâmplă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: eveniment fapt (acțiune, farmec) 3 exemple
      exemple
      • Rar cioban... să nu știe întîmplarea cu domnița Oleana. GALACTION, O. I 67.
        surse: DLRLC
      • Toți... s-au veselit de această întîmplare. ISPIRESCU, L. 2.
        surse: DLRLC
      • Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Aventură (neplăcută).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aventură peripeție 4 exemple
        exemple
        • Cum sînt întîmplările la drum? CREANGĂ, P. 130.
          surse: DLRLC
        • Prin lumea rumenă de-apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fărmăcata stare a firei, plin încă de impresiunile ciudatei sale întîmplări. EMINESCU, N. 50.
          surse: DLRLC
        • Multe mici întîmplări am avut pîn-a nu ajunge la Ceahlău. ALECSANDRI, O. P. 236.
          surse: DLRLC
        • O frumoasă ediție a întîmplărilor lui Telemach. NEGRUZZI, S. I 79.
          surse: DLRLC
      • surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Nu s-a mai vorbit toată ziua decît despre întîmplările grozave de ieri. REBREANU, I. 59.
          surse: DLRLC
        • Decît ne-am tot învîrti și cioșmoli pe iastă prispă, mai bine să scurtăm din cale, Căci mare-i dumnezeu, ne-a feri el de întîmplări! CREANGĂ, A. 126.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Ceea ce se petrece în mod incidental.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hazard 2 exemple
      exemple
      • Mă întrebam: unde poate fi? unde l-au mînat vînturile întîmplării? SADOVEANU, O. I 419.
        surse: DLRLC
      • Și urcam, urcam poteca... Singur, închizîndu-mi ochii, ca-ntîmplarea să mă poarte, Unde-o vrea. COȘBUC, P. I 317.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. locuțiune adverbială Din întâmplare = incidental
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Într-o zi trecusem din întîmplare pe o stradă care purta numele lui Alexei Tolstoi. STANCU, U.R.S.S. 52.
          surse: DLRLC
        • Ajunse într-un sat și, din întîmplare, se opri la casa unui om. CREANGĂ, O. A. 293.
          surse: DLRLC
        • Umblînd pe acolo, găsește din întîmplare cîte o piatră de aceste. CREANGĂ, P. 218.
          surse: DLRLC
      • 1.2.2. locuțiune adverbială La întâmplare sau la (ori în) voia întâmplării = în voia sorții; într-o doară, la nimereală.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
        exemple
        • Sînt un tînăr marinar Rătăcit fără voia mea pe aceste necunoscute maluri, Purtat de valurile oceanului la întîmplare. BARANGA, V. A. 18.
          surse: DLRLC
        • Mergeam la întîmplare, disperat; îmi venea să mă las în zăpadă, să mă întind și să dorm. SADOVEANU, P. 123.
          surse: DLRLC
        • Poate să am, poate să n-am [nevoie] zise fiul craiului, uitîndu-se țintă în ochii spînului, dar acum deodată mă las în voia întîmplării. CREANGĂ, P. 200.
          surse: DLRLC
      • 1.2.3. locuțiune adverbială popular La toată întâmplarea = în orice caz.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • La toată întîmplarea are să fie ceva bun. RETEGANUL, P. I 75.
          surse: DLRLC
        • Dar, la toată întîmplarea, de-i vedea și-i vedea că s-a trezit... zvîrle-i pielea cea de urs. CREANGĂ, P. 215.
          surse: DLRLC
      • 1.2.4. locuțiune adverbială popular De o (sau pentru orice) întâmplare = pentru orice eventualitate.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Deci, de-o întîmplare, n-a strica dacă i-o urma sfatul. SBIERA, P. 261.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întâmpla
    surse: DEX '09 DEX '98