2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tâmbușit, ~ă a [At: T. PAPAHAGI, M. 189 / V: (reg) ~usit / Pl: ~iți, ~e / E: tâmbuși] (Reg; d. oameni) 1 Ghemuit2 (1). 2 Tolănit2 (1). 3 Cu gâtul scurt și gros.

tâmbuși [At: PAȘCA, GL. / V: (reg) tăm~, tum~ / Pzi: esc / E: nct] (Reg) 1 vt A îngrămădi. 2 vr (D. oameni) A se ghemui (1). 3 vt (Îf tumbuși) A bate foarte tare. 4 vt (Îf tămbuși) A surprinde pe cineva. 5 vt (Pex; îaf) A prinde pe cineva în flagrant delict.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÂMBUȘÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.

TÂMBUȘÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.

tîmbuși vb. v. CHIRCI. CONTRACTA. GHEMUI. ÎNCHIRCI. STRÎNGE. ZGÎRCI.

tîmbușit adj. v. CHIRCIT. CONTRACTAT. GHEMUIT. ÎNCHIRCIT. STRÎNS. ZGÎRCIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

tâmbușít, -ă, tâmbușiti, -te, (tâmbusít), adj. – (reg.) Întors; cu fața în jos, ghemuit: „Scoală sus, nu durni ca dus, / Tâmbusit cu dosu-n sus” (Papahagi, 1925: 342). – Din tâmbuși (MDA).

tâmbușí, tâmbușésc, vb. IV (reg.) 1. a îngrămădi, a (se) ghemui. 2. a bate tare. 3. a surprinde.

Intrare: tâmbușit
tâmbușit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tâmbușit
  • tâmbușitul
  • tâmbușitu‑
  • tâmbuși
  • tâmbușita
plural
  • tâmbușiți
  • tâmbușiții
  • tâmbușite
  • tâmbușitele
genitiv-dativ singular
  • tâmbușit
  • tâmbușitului
  • tâmbușite
  • tâmbușitei
plural
  • tâmbușiți
  • tâmbușiților
  • tâmbușite
  • tâmbușitelor
vocativ singular
plural
Intrare: tâmbuși
verb (VT402)
Surse flexiune: DAR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tâmbuși
  • tâmbușire
  • tâmbușit
  • tâmbușitu‑
  • tâmbușind
  • tâmbușindu‑
singular plural
  • tâmbușește
  • tâmbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tâmbușesc
(să)
  • tâmbușesc
  • tâmbușeam
  • tâmbușii
  • tâmbușisem
a II-a (tu)
  • tâmbușești
(să)
  • tâmbușești
  • tâmbușeai
  • tâmbușiși
  • tâmbușiseși
a III-a (el, ea)
  • tâmbușește
(să)
  • tâmbușească
  • tâmbușea
  • tâmbuși
  • tâmbușise
plural I (noi)
  • tâmbușim
(să)
  • tâmbușim
  • tâmbușeam
  • tâmbușirăm
  • tâmbușiserăm
  • tâmbușisem
a II-a (voi)
  • tâmbușiți
(să)
  • tâmbușiți
  • tâmbușeați
  • tâmbușirăți
  • tâmbușiserăți
  • tâmbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • tâmbușesc
(să)
  • tâmbușească
  • tâmbușeau
  • tâmbuși
  • tâmbușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)